| Marya |
| Administrator |

 |
| |
| Data inscrierii: 20/Iun/2008 |
| Mesaje: 1104 |
| Localitate: Constanta |
|
|
|
 |
 |
 |
|
Psihologia organizaţională = ramură aplicativă a psihologiei, care studiază omul şi comportamentul său organizaţional (omul în organizaţie)
− mult timp, Psihologia organizaţională a fost studiată într-o disciplină complexă numită Psihologie industrială şi organizaţională; mai nou, se numeşte Management şi comportament organizaţional (în psihologia americană);
• Bloom şi Naylor: psihologia industrială este o aplicaţie/extensie a fenomenelor
şi principiilor psihologice, la problemele referitoare la cei
care lucrează în contextul activităţilor economice şi
industriale;
• Guyon: psihologia industrială şi organizaţională reprezintă studiul ştiinţific al
relaţiilor dintre om şi lumea muncii, studiul adaptării omului la locul
său de muncă, la oamenii cu care interacţionează;
• Franck Landy: psihologia industrială şi organizaţională are trei mari domenii:
psihologia personalului, psihologia industrială socială şi
psihologia factorului uman;
• Mucinski: psihologia industrială şi organizaţională studiază comportamentul
în situaţiile de muncă;
− ca urmare, s-au dezvoltat două direcţii:
− Psihologia industrială (a muncii)→studiază relaţia Om-Maşină-Mediu
− Psihologia organizaţională→studiază Omul-Profesia-Munca în context
organizaţional
− secolul XX−secolul marilor organizaţii
− inevitabil, valoarea individului de penis al unei organizaţii îşi pune amprenta asupra personalităţii sale, asupra culturii, modului său de învăţare;
− White (1956): conceptul de „om organizaţional” (omul influenţat de organizaţie)
Obiectul Psihologiei organizaţionale: comportamentul organizaţional→semnificaţii:
a) set de fenomene psihosociale, specifice membrilor organizaţiilor
− atitudini, valori, preferinţe
− comportamentul indivizilor, consideraţi conducători, executanţi, procesori de informaţii, implicaţi în evenimentele sociale din cadrul organizaţiei
− comportamentul grupurilor, echipelor, inclusiv a coaliţiilor informale
− comportamentul unităţilor organizate (departamente, secţii)
− comportamentul contextului organizaţional şi ambiental (tehnologie, piaţă, concurenţă)
− comportamentul organizaţional nu poate fi redus la comportamentul individual, în sensul că el poate şi trebuie să fie explicat prin:
distribuţia puterii
informaţie (nivelul acesteia)
distribuţia altor resurse
− trebuie studiat individul, grupul, organizaţia în ansamblu, ambianţa
− interesează modul în care comportamentul organizaţional:
este suscitat de organizaţie sau de aspecte ale acesteia
este cauzat de organizaţie, în mod direct
este considerat relevant pentru membrii organizaţiei respective
b) arie de studiu, domeniu ştiinţific, studiat cu metode ştiinţifice
− sarcinile Psihologiei organizaţionale sunt:
să explice comportamentul organizaţional
să anticipeze comportamentul organizaţional (integrare, eficienţă, absenteism, fluctuaţie)
să controleze comportamentul organizaţional
− Psihologia organizaţională are legături cu variate discipline:
cu Psihologia muncii→spre deosebire de aceasta, nu se mai pune accent pe latura executivă a muncii, ci pe latura psihosocială a individului, cum interacţionează cu ceilalţi
cu Sociologia muncii→dacă această disciplină studiază fenomenele sociale instituţionalizat şi cu grad mare de structurare, Psihologia organizaţională studiază fenomenele sociale subiective (atitudini, motivaţii…)
− factorii care au facilitat apariţia Psihologiei organizaţionale
factori ontologici: →apariţia marilor organizaţii
→schimbările rapide de tehnologie
factori gnoseologici: →dezvoltarea cunoaşterii
factori pragmatici: →identificarea complexităţii organizaţionale
→recurgerea la specialişti, pentru creşterea eficienţei
organizaţionale |
|