PPS.MyForum.ro :: 10. Memoria - Vizualizare subiect 178 pe pps.myforum.ro

Marya · Administrator

Memoria senzorială:
- consta in persistenta reprezentarilor senzoriale ale stimulului cateva sutimi de secunde dupa ce acesta si-a incetat actiunea asupra simturilor
- exista tipuri specifice fiecarei modalitati senzoriale: memoria vizuala (iconica), auditiva (ecoica), tactila, gustativa, olfactiva
- retentia stimulului este automata si preatentionala
Memoria vizuala (iconica):
- durata de retentie a stimulului este de circa 100 milisecunde
- se realizeaza preatentional, automat, are capacitate nelimitata
- functia memoriei vizuale: persistenta reprezentarii senzoriale dupa incetarea stimularii este necesara pentru a extrage trasaturile fizice ale stimulilor
- aceste trasaturi fizice vor constitui inputuri pentru procesarile ulterioare
- durata memoriei senzoriale corespunde rastimpului necesar pentru activarea detectorilor de trasaturi
Memoria auditiva:
- persistenta sunetelor in registrul auditiv nu are inca o determinare atat de exacta dar se considera ca este de aproximativ 2 secunde
- durata memoriei ecoice este mai mare decat memoria iconica (explicatia: anatomia analizatorului auditiv ce îngăduie o receptionare mai lenta a stimulului corespunzator)
Concluzii:
- memoria senzoriala vizeaza retinerea la un indice precategorial a informatiilor
- detectorii de trasaturi care se activeaza in acest rastimp vizeaza doar trasaturi fizice simple, fara sa categorizeze stimulii
- memoria senzoriala are o localizare anatamo-fiziologica specifica
Memoria de scurta durata (MSD sau memoria de lucru)
Atkinson si Shiffrin (1968) au elaborat un model care consta in urmatoarele:
- informatia stocata in memoria senzoriala este transmisa ulterior in MSD care are o capacitate limitata din punct de vedere al duratei si volumului iar din aceasta , o parte din informatie este transferata in MLD
- se contureaza ideea ca ar exista o diferenta structurala intre MSD si MLD si ca ele ar fi 2 sisteme autonome si distincte aflate in interactiune

Aspecte diferentiale MSD MLD
Capacitatea Limitata: (7+/-2 elemente) Nelimitata
Durata Limitata : 2 – 20 secunde Nelimitata
Tipul de codare al informatiilor Codare de tip verbal sau imagistic Codare semantica
Actualizarea informatiilor Seriala Paralela
Baza neuro-fiziologica Hippocampus Ariile parieto-occipitale stangi

- longevitatea acestui model a fost sustinuta si de experienta subiectiva; in fiecare clipă uitam o mare parte din ceea ce vedem si auzim si doar o mica parte ajunge in MLD
- prin repetitie, o informatie intra din MSD in MLD
O examinare mai atenta a datelor experimentale ne face sa sustinem ca intre MLD si MSD nu exista o diferenta structurala. Diferentele dintre MSD si MLD sunt diferentele dintre doua stari ale aceluiasi system, nu diferentele dintre doua sisteme diferite.
MSD este partea activata din MLD. Deci diferentele dintre MSD si MLD sunt de stare, de nivel de activare a cunostintelor (ele nu sunt sisteme mnezice diferite).
a) Capacitatea MSD:
Una din metodele cele mai frecvente folosite pentru estimarea capacitatii consta in prezentarea succesiva a unei serii de itemi.
Numarul de itemi pe care il putem reactualiza la cateva secunde dupa prezentarea unui material variaza in jurul valorii de 7 +/- 2 elemente.
Într-adevar, informatia care poate fi reactualizata la un moment dat este limitata. Aceasta limitare nu implica insa existenta a doua modele de memorie.
Doua categorii de experimente conduc la aceasta concluzie:
- prima categorie de date confirma faptul ca volumul de informatii din MSD se poate mari considerabil daca subiectul uman grupeaza informatiile in unitati cu sens, mai generale.
Aceste unitati au fost numite CHUNKS. Un CHUNK este cea mai inalta modalitate de organizare a informatiilor de care dispune un subiect la un ocazie dat. Cu cat dispunem de mai numeroase cunostinte si efectuam mai multe procesari ale informatiilor de intrare, cu atat mai integrative sunt unitatile de semnificatie obtinute.
Concluzie: limita capacitatii MSD nu este data de cantitatea de informatii ci de numarul de unitati semnificative (chunks). Aceste grupari de semnificatie pot contine mai multa sau mai putina informatie in functie de gradul de procesare al carui rezultat sunt. Segmentarea informatiilor de intrare si formarea acestor chunks este rezultatul procesarilor descendente determinate de cunostintele din MLD. Mecanism: informatiile nu intra initial in MSD dupa care o parte este transferata in MLD ci din MS sunt puse in corespondenta directa cu cunostintele din MLD; astfel este posibila categorizarea stimulilor si organizarea lor in unitati semnificative
- a doua categorie de date demonstreaza ca MSD nu numai ca nu este independenta de MLD ci este parte activata a MLD. Investigatiile asupra MSD au evidentiat ca volumul acesteia pentru aceeasi categorie de stimuli este extrem de variabil. Se reprezinta subiectilor serii succesive dintr-o anumita categorie de stimuli; in final, se cere sa se reproduca cat mai multi din stimulii prezentati. Initial, performantele sunt foarte ridicate dupa care rata reproducerilor scade in mod semnificativ.
Daca MSD ar fi fost un sistem autonom cu o capacitate constanta atunci performantele ar fi trebuit sa fie constante.
S-a descoperit si efectul RESTORFF: daca subiectii sunt solicitati sa memoreze serii de stimuli dintr-o anumita categorie in care este inserat un stimul dintr-o alta categorie, rata reamintirii stimulului inserat este mult mai mare decat media ratei reamintirii celorlalti stimuli.
Aceste fluctuatii ale capacitatii MSD pot fi explicate daca consideram ca MSD este o multime de cunostinte activate din MLD
Cu cat sunt mai multe cunostinte de aceeasi categorie cu atat mai mare este inhibitia laterala. Rezulta ca valoarea de activare a fiecarei unitati de informatie ce trebuie reactualizata este mai redusa, deci performanta scade.
Stimulii din alta categorie nu intra sub incidenta inhibitiei laterale si astfel performanta creste
b)Durata MSD:
Principala metoda de studiere: prin prezentarea unui set de stimuli. Dupa terminarea expunerilor, subiectii sunt solicitati sa reproduca stimulii la diverse intervale de timp iar pentru a nu permite repetarea stimulilor in limbaj intern de catre subiecti, acestia sunt pusi sa execute o sarcina suficient de dificila ca sa le acapareze resursele disponibile. Rezultate: rata uitarii este maxima in primele 6 secunde adica 50% din informatii, iar dupa 15 secunde uitam 90% din materialul initial dupa care curba uitarii ramane constanta. Itemii care pot fi reprodusi dupa acest interval de 15-20 secunde apartin MLD.
Concluzie: durata MSD este de 15-20 secunde.
Acest experiment reluat a dus la concluzia ca exista o fluctuatie a duratei MSD in functie de similaritatea dintre materialul invatat si sarcina administrate intre repetitiile successive ale acestuia.
S-a constatat ca : cu cat similaritatea este mai mare cu atat durata MSD este mai mica. Variatiile duratei MSD se datoreaza inhibitiei laterale dintre cele doua feluri de sarcini. Aceasta inhibitie laterala creste odata cu marirea similaritatii dintre materialul de invatat si sarcina administrate care interfereaza si astfel reduc valoarea de activare a materialului de reprodus, reducand si durata MSD. Daca cele doua sarcini sunt neasemanatoare, inhibitia laterala este mai redusa, valoarea de activare a stimulilor-tinta este mai mare si durata in memorie este mai lunga.
Acelasi mecanism explica si efectul pozitiei in succesiune (cei mai bine retinuti itemi dintr-o lista sunt cei de la inceputul si cei de la sfarsitul seriei).
- itemii de la inceputul seriei sunt mai bine reamintiti pentru ca rata lor de activare este mai ridicata (efectul primordialitatii). Aceasta valoare de activare mai ridicata este efectul a doi factori: inhibitia laterala mai scazuta si oportunitatea repetarii de mai multe ori a primilor itemi din serie, ceea ce ridica valoarea lor de activare
- itemii de la sfarsitul seriei sunt mai bine reamintiti si se explica prin acelasi mecanism adica (efectul recentei): ultimul item nefiind urmat de un altul are valoarea de activare cea mai ridicata
Concluzie: durata MSD este de fapt durata de activare a unitatilor cognitive existente la un moment dat in memorie
- activarea poate fi prelungita sau scurtata in functie de intensitatea inhibitiei laterale sau a altor fenomene care o pot face fluctuanta (ex: repetitia stimulilor , restul de activare preexistent, etc.)
Efectul succesiunii temporale: aprecierea diferita a intensitatii a doi stimuli auditivi in functie de durata succesiunii temporale este o consecinta a diferentei dintre ratele de activare ale celor doua reprezentari mentale
c) Tipul de codare a informatiilor:
Se considera ca MS are codare neurofiziologica, MSD are o reprezentare lingvistica (verbala) a stimulilor si MLD o codare semantica. Subiectul realizeaza verbalizarea stimulilor in limbaj intern sau extern, prelungind astfel durata retentiei lor.
Alte studii au aratat ca aceasta reprezentare verbala nu este singura cu care opereaza MLD. S-au facut studii pe subiecti cu deficiente auditive severe si s-a constatat ca ei recurg la o reprezentare vizuala (imagistica) a stimulilor. Alte studii au dovedit urmatoarele: ca in MSD apar pe langa reprezentari verbale si imagistice si reprezentari semantice si procedurale. În MLD nu exista numai reprezentari semantice ci oricare din reprezentarile verbale, imagistice, procedurale.
Concluzie: diferentele dintre MSD si MLD pe baza tipului de reprezentare utilizat sunt nerelevante. S-a dovedit ca MSD este consubstantiala cu MLD.
d) Reactualizarea informatiilor:
O serie de cercetari au aratat ca accesul la informatiile din MSD se face serial, iar la cea din MLD se face paralel. Aceasta deosebire a fost argumentul care se invoca pentru sustinerea independentei intre MSD si MLD.
Steinberg a facut studii prezentand serii de itemii subiectilor; apoi se prezenta o litera si subiectii trebuiau sa recunoasca daca a apartinut sau nu seriei anterior prezentata. Se inregistra momentul de reactie. Rezultate: timpul de reactie al subiectilor creste liniar cu numarul itemilor aflati in memorie. Steinberg oferea următoarea interpretare: atribuie variatia TR faptului ca subiectii procedeaza la o inspectie seriala a itemilor din memorie. Fiecare item este actualizat si comparat pe rand cu stimulul aflat pe display pentru a decide daca a apartinut sau nu seriei respective. Astfel încât, cu cat sunt mai multi itemi , cu atat cautarea seriala este mai mare.
Accesul la informatie din MLD se face paralel, nu serial. (ex. un vorbitor natural adult are un vocabulary de aprox. 50000 de cuvinte in MLD. Daca accesul ar fi serial si ar trebui sa comparam fiecare cuvant recunoscut cu secvanta de grafeme pentru a-l reconoaste, viata ar fi un calvar. Dar accesarea informatiei din MLD se face parallel si fara consum de energie)
Ulterior, unii cercetatori sustin ca aceleasi rezultate legate de MSD pot fi explicate si prin accesarea paralela a informatiilor din MSD.
Explicatie: daca actualizarea informatiilor necesita activarea acestuia peste un anumit program atunci aceleasi resurse de activare de care dispune subiectul trebuie sa se distribuie pe 1, 2…6 itemi. Cu cat activarea se conține pe mai multi itemi, cu atat mai redusa este valoarea de activare pentru fiecare item. Deci necesita un timp mai indelungat pentru a fi reactualizat.
Aceleasi date experimentale devin compatibile cu cele doua explicatii variate (una care sustine accesul serial la informatie din MSD, alta care sustine accesul parallel la informatie din MSD). Pentru a decide care este viabila, se procedeaza la generarea de predictii si testarea lor experimentala.
Exemplu de predictie: daca accesul la itemii din MSD se face prin procesari paralele care sporesc valoarea de activare a acestora, atunci actualizarea ultimilor itemi dintr-o serie se face mai rapid, pentru ca restul de activare este mai ridicat. Daca teoria accesului serial este valabila, atunci timpul de reactie va fi identic sau mai simplu pentru prima litera. Daca teoria accesului parallel este valabila, atunci recunoasterea ultimei litere este mai rapida.
S-a demonstrat astfel accesul paralel la informatiile din MSD.
Concluzii:
MSD este de fapt o stare de activare a unor unitati cognitive, iar cunostintele si mecanismele de procesare activate in vederea rezolvarii de nereguli formeaza memoria de lucru (ML = MSD), concept introdus de A. Baddeley.
Cand un item se afla in ML inseamna ca el se afla intr-o stare de activare temporara si nu intr-un bloc mnezic independent. Cand se afirma ca o informatie se afla in MLD inseamna ca ea se afla intr-o stare de subactivare temporara neparticipand direct la rezolvarea unei sarcini momantane.

Memoria episodică si memoria semantică:
S-au efectuat cercetări pe subiecţi cu amnezie retrogradă (nu îşi aminteau de lucrurile din trecutul personal).
Memoria episodică cuprinde ansamblul evenimentelor autobiografice si contine informatii asociate cu contexte spatio-temporale precise.
Memoria semantică (sau conceptuala) cuprinde cunostinte generale pe care le avem despre mediul inconjurator ; nu sunt asociate cu un context spatio-temporal precis. Memoria semantica cuprinde toate cunostintele din scoala.
Din punct de vedere cognitiv, cele doua sisteme mnezice difera prin modul de organizare a informatiilor si prin tipul de procesare.
În memoria episodică, cunostintele sunt organizate cronologic si sunt asociate cu reactii emotionale iar in memoria semantică cunoştinţele sunt organizate în scheme şi reţele semantice şi sunt neuter din punct de vedere emoţional.
Implicaţii ale celor doua sisteme mnezice:
a) formarea eu-lui si a identitatii de sine depinde de memoria biografica (memoria episodica) mai ales de amintirea evenimentelor din primii 2 – 5 ani de viata (aceste evenimente construiesc o poveste care lipseste din copiii institutionalizati ).
b) psiho-juridică: depozitiile martorilor care sunt asociate cu un context spatio-temporal determinat, reprezentand o intamplare traita ceea ce face ca aceasta intamplaresa apartina memoriei episodice. S-a demonstrat ca acuratetea depozitiei martorilor scade datorita interferentei cu informatii neadecvate despre evenimentul relatat.

Memoria explicită şi memoria implicită:
În mod tradiţional:
a) Majoritatea itemilor care intrau în probele de memorie erau de natură verbală sau imagistică (silabe lipsit de sens, litere, fotografii, etc.). Numărul investigaţiilor asupra memoriei mişcărilor sau deprinderilor, asupra itemilor non-verbali şi non-imagistici era, până în ultimii ani, nesemnificativ. Testele de memorie evaluează doar memoria verbală sau imagistică dar pretend că oferă informaţii asupra sistemului mnezic în general.
b) Utilizarea exclusivă a reproducerii şi recunoşterii ca forme de reactualizare a cunoştinţelor. Testele de măsurare a memoriei se sprijină exclusive pe astfel de probe. Ex: un jucător de tennis nu poate verbalize sau recunoaşte sau imită modul în care a executat o anumitî lovitură.
Cunoştinţele de acest gen sunt implicite, greu verbalizabile, eletranspar în activităţile pe care le efectuează individual, nu în raporturile sale verbale.
Cunoştinţele reprezentate verbal sau imagistic, evidenţiate prin probe de reproducere sau recunoaştere formează memoria explicită. Ea se numeşte explicită pentru că conţinuturile ei sunt accesibile conştiinţei şi pot face obiectul unei reactualizări intenţionate. Se mai numeşte declarativă pentru că cuprinde cunoştinţe despre situaţii sau stări de lucruri care se pot exprima într-o formă declarativă.
Memoria implicită (non-declarativă, procedurală) desemnează cunoştinţele non-declarative ale subiectului (ex. reguli de execuţie, deprinderi motorii sau cognitive, reflexe condiţionate) care nu sunt accesibile conştiinţei şi nu pot face obiectul unei reactualizări intenţionate. Testele de recunoaştere sau reproducere sunt insensibile la acest tip de memorie.
Unul dintre primele studii care au atras atentia asupra memoriei implicite a fost publicat in 1984 (Weiskrantz). A fost efectuat pe 5 subiecti amnezici care au avut sarcina de a memora o lista de cuvinte. Li s-a mai dat si o alta sarcina in afara de recunoastere si reproducere: de detectare a memoriei ; fara sa li se spuna ca are vreo legatura cu sarcina anterioara, subiectii erau rugati sa completeze cuvinte lacunare dintr-o lista (erau incluse si cuvintele din lista initiala dar subiectii nu erau avertizati). Această metoda este un test de memorie implicita (nu li se cerea explicit utilizarea cuvintelor din lista memorata).
Rezultate: la testul obișnuit subiectii normali au avut performante net superioare fata de cei amnezici; la testul de memorie implicita au fost performante aproape egale intre cele doua loturi.
Se postuleaza ideea existentei altui sistem mnezic : memoria implicita care este accesibil numai prin metode de testare indirecta. Toate datele clinico-experimentale au evidentiat ca in cazul amneziei numai memoria declarativa este afectata, in vreme ce memoria implicita ramane la parametri normali.
Existenta si functionalitatea cunostintelor implicite pot fi evidentiate prin urmatoarele fenomene:
1. Analiza deprinderilor:
Pacientii cu amnexie retrograda desi nu pot invata cunostinte noi, declarative , pot dobandi deprinderi motorii sau cognitive noi. Una din deprinderile cele mai celebre este aceea de folosire a limbajului natural. La baza acestuia se afla cunostintele implicite de gramatica dobandite in mod neintentionat.
Reber a efectuat un experiment (1989) pe doua loturi de subiecti amnezici si normali: memorarea uni sir de litere generate pe baza unor reguli gramaticale artificiale.
Ex. A M B M O M D M E M. Acest şir a fost generat prin inserarea literei M în şirul literelor din alphabet într-o poziţie corespunzătoare unui număr prim. Subiecţii vizionau aceste şiruri fără să li se spună că ele erau generate pe baza unor reguli sintactice. Abia pe urmă terminarea expunerii, li sre comunica.
În a doua etapa li s-au dat alte perechi de siruri: unul gramatical generat pe aceeasi regula sintactica si altul negramatical; sarcina era sa se spuna care este cel gramatical
Rezultate: rata recunoasterilor corecte a fost de aproximativ 65%. Performantele amnezicilor nu difera de cele ale normalilor.
Concluzii: regulile unei gramatici artificiale sunt stocate in memoria implicita.
Cunostintele legate de limbajul nostru natural sunt stocate in memoria implicita
2. Fenomenul de amorsaj:
Fenomenul de amorsaj este fenomenul de facilitare a detectiei unui stimul perceptiv pe baza experientei noastre anterioare. Aparitia unui stimul care este in concordanta cu expectantele noastre este perceput mai rapid fiindcă asteptarile noastre au amorsat in memorie reprezentarile acelui stimul; aceasta a facilitat recunoasterea.
Amorsajul pune in evidenta si o serie de cunostinte generate prin mecanisme subconstiente implicite. Se stie ca expunerea frecventa la un stimul modifica judecata de valoare asupra lui si este întocmai fenomenul de nastere a vedetelor. Simpla prezentare repetata a unor nume proprii le face sa fie considerate ca fiind mai faimoase, mai renumite decat cele prezentate cu o frecventa mai redusa. Judecata de valoare in acest caz este influentata in mod anterior in mod implicit, neintentionat.
Subiectii amnezici si cei normali se comporta la fel in experimente de acest gen ceea ce este o dovada a naturii implicit a acestor cunostinte. Amorsajul are o functie adaptativa deosebit de mare: mediul in care traim, desi este foarte dinamic, devine suficient de stabil pentru a fi predictibil. Într-un anumit context ne intalnim la clipe deosebite cu aceeasi categorie de stimuli iar amorsarea in acest caz determina sporirea vitezei de reactie si fluiditatea raspunsurilor la stimulii familiari.
3. Reflexele conditionate:
Prin conditionare clasica se dobandeste o înșiruire de cunostinte stocate in memoria implicita care sunt detectabile in comportamnet dar nu pot fi evidentiate prin reamintirea intentionata (Watson: exp cu copilul mic care asociaza vederea unui iepuras cu un zgomot puternic).
Etiologia fobiei , de cele mai multe ori, este necunoscuta subiectului respectiv pentru ca ea are la baza cunostinte implicite dobandite in urma unor conditionari. Pacientii cu amnezie retrograda pot dobandi noi cunostinte prin conditionare dar sunt de alta natura decat cele afectate de amnezie.

Memoria explicita (a cunostintelor teoretice; declarativa):
- contine cunostinte declarative despre fapte sau stari de lucruri
- cunostintele sunt verbalizate si fac obiectul unor reactualizari intentionate si constiente
- este estimata prin teste clasice de recunoastere si reproducere
- reprezentarea cunostintelor este verbala, imagistica si semantica
- se deterioreaza in cazul amneziei
- are o locatie cerebrala relativ precisa in structurile limbic-diencefalice din hipocamp
- are o flexibilitate ridicate (poate fi utilizata in foarte multe situatii)
- fiabilitatea redusa (este afectata de inferente)
- filogenetic, este mai recenta
Memoria implicita (a cunostintelor practice; procedurala):
- contine cunostinte procedurale despre reguli sau proceduri si despre asocierile regulate ale unor stimuli
- cunostintele nu sunt verbalizate sau le verbalizam dar foarte greu si nu sunt accesibile printr-un effort intentional si constient
- este estimata prin impactul asupra modului efectiv de realizare a unei sarcini, prin amorsaj si prin conditionare
- reprezentarea cunostintelor este nonverbala, prin reguli de producere
- nu se deterioreaza in cazul amneziei
- are locatii cerebrale diferite:
- pentru deprinderi si obisnuinte in structurile cortico-striate
- pentru conditionare clasica , in cerebel
- are o flexibilitate redusa si cunostintele pot fi utilizate doar in situatii identice sau foarte asemanatoare cu situatia de invatare
- fiabilitate mare (rezista la inferente)
- filogenetic, apare mai timpuriu

10.5. Sistematizare:
2 axe de clasificare pentru tipurile si sistemele mnezice:
- dupa nivelul de activare: MSD (ML) si MLD
- dupa tipul de reprezentare a informatiilor :
- memoria explicita (declarativa)
- memoria implicita (procedurala)
- memoria senzoriala
Există o diferenta între sistem (locatii cereblare diferite) si tip (este vorba de un nivel de activare diferit dar este aceeasi locatie cerebrala)

10.6. Reactualizarea cunostintelor:
Recunoasterea si reproducerea sunt cei doi mari indicatori ai memoriei.
Se consideră că eficienţa reactualizării creşte dacă contextul rectualizarii este cât mai similar cu contextul fizic fie ca este vorba de cel neuropsihic.
- experiment: context fizic: doua loturi trebuie sa memoreze in laborator materialul si sa rectualizeze; unii au reactulizaat in alte conditii; in aceleasi conditii, rata reactualizarii este mai mare si contextul neuropsihic: fumatorii de marijuana : cunostintele dobandite dupa ce au fumat sunt mai usor reactualizate in aceleasi conditii.