| Marya |
| Administrator |
 |
| |
| Data inscrierii: 20/Iun/2008 |
| Mesaje: 1104 |
| Localitate: Constanta |
|
|
|
 |
|
 |
|
Nu există o ştiinţă cognitivă unificată. Se află un corp de discipline care interacţionează, iar ştiinţele cognitive sunt următoarele: psihologia cognitivă, inteligenţa artificială, filozofia, lingvistica, antropologia şi neuroştiinţele. Rezultatul interacţiunii dintre ele este vizibil în următoarele aspecte:
1) Nivelul de analiză a fenomenelor psihice
Analiza proceselor informaţionale promovată de psihologia cognitivă se realizează la un nivel componenţial mult mai detaliat. În psihologia tradiţională vorbim despre o analiză molară (de ansamblu), iar în psihologia cognitivă vorbim de o analiză moleculară (de detaliu).
Presiunea pentru analiza detaliată a proceselor cognitive provine din două surse:
- Presiunea de sus, din partea inteligenţei artificiale. Numai analiza mult mai detaliată, componenţială poate fi relevantă pentru construirea unor programe capabile să realizeze performanţe cognitive similare cu cele ale subiectului uman.
- Presiunea de jos, din partea neuroştiinţelor pentru că acestea au înregistrat un progres deosebit de mare, au descoperit neurotrasmiţătorii, electroencefalograma, ei au sesizat că există o lipsă de corespondenţă între datele biologiceşi cele psihologice. Ei au somat psihologia cognitivă pentur a-şi rafina sistemul conceptual şi nivelul de analiză a proceselor psihice. Cele două presiuni au condus psihologa cognitivă la o teoretizare explicită a principalelor niveluri de analiză la care poate fi supus nivelul cognitiv.
2) Dezvoltarea unui nou aparat conceptual
„spaţiul problemei”; „proces modular”; „geon”; „reprezentarea cunoştinţelor”; „analiză ascendentă”; „reguli de producere”; „reţele semantice”.
Se vorbeşte despre o mutaţie conceptuală. Limbajul variază în funcţie de două paradigme, şi anume: paradigma clasic-simbolică şi paradigma neoconexionistă.
3) Instrumentarul metodologic
Experimentul persistă axa metodologică principală. Este o metodă de producere şi de validare de noi cunoştinţe.
Triada: modelare – formalizare – simulare pe calculator.
Un model este o construcţie teoretică care specifică componenetele suficiente ale unui mecanism care generează outputuri specifice din procesaera unor inputuri specifice.
Formalizare: transpunerea acestui tip teoretic într-un limbaj logico-matematic sau de programare.
Dacă modelarea şi formalizarea au fost corecte, atunci calculatorul va simula procesul respectiv, adică va avea aceeaşi performanţă ca subniectul uman. |
|
