PPS.MyForum.ro :: 2. DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA ORGANIZAŢIILOR pe pps.myforum.ro

Marya · Administrator

ORGANIZAŢIILE-INTERES TEORETIC ŞI PRACTIC
− atâta vreme cât societatea este interesată de eficienţă, iar organizaţiile sunt forme de organizare a acţiunii umane, consecinţa a fost aceea de a interveni ameliorativ
− precizări:
 organizaţiile au început să fie studiate din perspective multiple, din punct de vedere sociologic, juridic, antropologic;
 în studiul comportamentului organizaţional trebuie avut în vedere că, un rezultat, o teorie dovedit(ă) valid(ă) într-o cultură poate fi invalidat(ă) într-o altă cultură (Triandis)
 se utilizează concepte cumplit de variate sau foarte asemănătoare pentru o realitate similară sau invers→trebuie evitate confuziile

TIPURI DE DEFINIŢII ALE ORGAIZAŢIILOR
a) organizaţiile ca scop
− în general, acest tip de definiţii au fost utilizate până în anii ’60
− ex: organizaţiile sunt tipare de organizare a acţiunii umane cu scopuri explicite, oficiale
− accentuând asupra scopului, definiţiile scapă din vedere mecanismele interne ale individului în funcţionarea organizaţiei
−nu întotdeauna scopurile oficiale/colective sunt identice cu cele individuale

b) organizaţiile ca structură formală
− March, Simon (1958): organizaţia implică roluri stabilite şi explicite, ce tind spre un
grad mare de predictibilitate şi coordonare
− Weber: oferă o definiţie asemănătoare pentru birocraţie
c) organizaţiile ca prototip al activităţii umane (Silverman, 1970)
− sunt definiţii care accentuează mai degrabă un deziderat: activitatea în cadrul organizaţiei e perfectă, ideală
c) organizaţiile ca activităţi umane
− acest tip de definiţii a apărut mai târziu anii ’70, accentul deplasându-se pe oameni, interacţiune:

a. Zlate (1981): organizaţia e o activitate social-umană, care presupune asocierea
spontană/dirijată (voluntară) a unui număr mare de persoane ce
deţin statute şi roluri bine definite, determinate sau nu
(formale, informale), în vederea realizării unui scop comun,
explicit formulat
b. C. Popa (1978): organizaţia e o mulţime relativ constantă de agenţi pentru care
a fost determinat un scop unic, un organ de decizie, organe de
execuţie, ca de pildă şi o anumită diviziune a muncii şi raporturi
de cooperare între agenţi, o structură formală şi un sistem de
norme menite să sporească eficienţa socială a acţiunii
d) după anii ’90, organizaţia tinde să fie definită în termeni de performanţă controlată, datorită creşterii concurenţei şi necesităţii supravieţuirii
− se pune accent pe:
 stabilirea de standarde
 măsurarea performanţei umane în raport cu aceste standarde
 decizii de corectare a abaterilor de la standarde
 alocarea planificată a resurselor (inclusiv diviziunea muncii, resurse umane)
 programarea acţiunilor/interacţiunilor membrilor
 admiterea într-o organizaţie
− definiţie în lucru: definiţia lui Zlate

2.3. CLASIFICAREA ORGANIZAŢIILOR
a) după specificul scopului
− scop productiv
 organizaţii industriale
 organizaţii producătoare de servicii
− scop educativ
 organizaţii şcolare
− scop recreativ
 organizaţii culturale
 organizaţii artistice
b) pe urmă criteriul primului beneficiar (Blau, Scott, 1962)
− primul beneficiar este penisul organizaţiei
 partidele politice
 sindicatele
 sectele religioase
− primul beneficiar e patronul
 firmele industriale
 firmele comerciale
 băncile
− inițialul beneficiar este clientul
 organizaţii-service: spitalele, şcolile
− întâiul beneficiar este publicul luat în accepţiunea sa foarte largă (organizaţiile naţionale)
 armata
 poliţia
c) ulterior modul de exercitare a controlului social (Etzioni, 1961)
− organizaţii coercitive
 şcoli de corecţie
 închisori
 spitale de boli nervoase
− organizaţii utilitare
 fabrici
 organizaţii economice
− organizaţii normative
 biserici
 partide politice
 asociaţii de voluntari
d) un criteriu complex: legătura organizaţie-mediu+funcţionarea organizaţiei (Scott, 1992)
− legătura organizaţie-mediu
 sisteme închise
 sisteme deschise
− funcţionarea organizaţiei
 sisteme raţionale
 sisteme sociale (naturale)
sisteme închise sisteme deschise
sisteme raţionale a) organizaţii închise raţionale b) organizaţii deschise raţionale
sisteme sociale (naturale) c) organizaţii închise naturale d) organizaţii deschise naturale

a) − organizaţii descrise în teoria managementului ştiinţific (Taylor,1900)
− teoria organizării şi administraţiei (Fayol)
− organizaţia-birocraţie (Weber)
− teoria comportamentului administrativ (Simon)
b) − teoria relaţiilor umane (Mayo)
− teoria comportamentului cooperator, în care organizaţiile sunt văzute ca sisteme de cooperare (Bainard, 1938)
− organizaţia ca instituţie; teoria consideră că instituţiile surprind mai exact caracteristicile organizaţiei ca produs al presiunilor sociale, respectiv ca organism adaptativ (Szelnick,1957)
c) − în teoria contingenţei, organizaţiile sunt văzute în funcţie de mediul în care acţionează; astfel, organizaţiile din mediile stabile diferă de organizaţiile din mediile turbulente/instabile
− o altă teorie studiază structura organizaţiei în funcţie strict de caracteristicile mediului
d) − organizaţia e un mediu construit, în sensul că ea trebuie văzută nu reactivă la mediu, ci proactivă (să-şi construiască mediul)
− se analizează organizaţiile ca fiind sisteme dependente faţă de resurse (într-o altă teorie)

2.4. PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIILOR
Având în vedere multitudinea preocupărilor, organizaţiile au fost văzute din perspective diferite şi, ca atare, s-au accentuat anumite dimensiuni ale organizaţiei. Morgan, 1986 defineşte aceste perspective drept metafore (moduri de descriere).
a) raţionalitatea şi metafora maşinii
− organizaţiile sunt văzute ca maşini/agregate, desemnate să realizeze scopuri sau obiective predeterminate
− termeni specifici: eficienţă, optimizare, implementare, raţionalitate, control, performanţă, autoritate, reguli
b) metafora organismului viu
− organizaţiile sunt organisme vii, ce se adaptează schimbărilor din ambianţă
c) metafora creierului
− organizaţiile sunt văzute ca inventive şi raţionale, capabile de noi forme de (auto)organizare

d) metafora dominaţiei
− organizaţiile sunt instrumente de dominare socială
− relaţiile de putere sunt asimetrice
− scopurile celor puţini sunt realizate prin cei mulţi
e) metafora organizaţiei ca grup
− concepte centrale: influenţă socială, leadership, conformitate, coeziune, climat
f) metafora organizaţiei ca structură
− accentul e pus pe structură şi funcţie (vezi teoriile clasice)
g) metafora organizaţiei ca sistem
− organizaţiile sunt văzute ca unităţi cu autoreglare
h) metafora organizaţiei ca politică
− organizaţia e văzută în sensul de luptă pentru putere, negociere, conducere a oamenilor
i) organizaţiile văzute din punct de vedere cultural
− ca semnificaţii, ritualuri, tabu-uri
j) metafora închisorii psihice
− organizaţiile şi membrii lor sunt supuse unor constrângeri (pentru ultimele metafore, vezi „Psihologia organizaţională”)

2.5. SUBSISTEMELE ORGANIZAŢIEI
La ora actuală, organizaţiile sunt văzute ca sisteme deschise, în care intrările (produse, tehnologie, resurse) sunt supuse unor procese de transformare sau conversie producându-se astfel ieşiri (produse, servicii), toate astea suferind influenţe ambientale.
Organizaţia are o serie de subsisteme:
a. Trist – subsistemul tehnologic
− structura formală a rolurilor
− sentimentele/psihologia subordonaţilor
b. Kost, Rosenzweig – scopuri şi valori
− subsistemul tehnic
– subsistemul psiho-social
− subsistemul structură (diviziunea/coordonarea sarcinilor)
– subsistemul managerial (de conducere)
c. Hersey, Blanchard − subsistemul uman-social
– subsistemul administrativ structural (autoritatea)
− subsistemul informaţional/de luare a deciziilor
– subsistemul economic-tehnologic
d. Leavitt − sarcina
– structura
− informaţia+controlul
– oamenii