| Marya |
| Administrator |

 |
| |
| Data inscrierii: 20/Iun/2008 |
| Mesaje: 1104 |
| Localitate: Constanta |
|
|
|
 |
 |
 |
|
Structura
Determinari si nivele de elaborare curriculara
Principii in proiectarea si expansiunea curriculara
Reguli procedurale
Intrebari deschise
1. Determinari si niveluri de elaborare curriculara
Asa cum s-a vazut la tema 3 (continuturile curriculare) exista mai multe criterii
care reprezinta in acelasi timp determinari in elaborarea curriculara (principii, reguli, constrangeri) de odin filosofic, psihologic, didactic, ideologic, etic, etc.
Exista mai numeroase ‘instante’ care ajută la elaborarea curriculara:
- decidentii politici la indice macrostructural (inclusiv al ministerului de resort)
- managerii si decidentii locali (inspectorate scolare, case ale corpului didactic, asociatii profesionale, directori de scoli, formatori, metodisti (metodicieni) mentori, tutori etc
- cadrele didactice, care actioneaza la nivelul procesual propriu zis al instruirii
scolare…
Indiferent de nivelul de interventie este dezirabil ca ființele implicate sa
respecte principiile didactice, dintre care doua au o relevanta deosebita in acest cadru de actiune pedagogica:
 principiul accesibilitatii cunostintelor, priceperilor si deprinderilor
 principiul sistematizarii si continuitatii in invatare
Dispunerea si progresia continuturilor curriculare vor trebui de întocmai sa se
realizeze in acord cu o seama de vectori logici si didactici, cum ar fi:
- de la rudimentar la complex/de la complex la simplu
- de la general la specific/de la specific la general
- de la concret la abstract/de la abstract la concret
- de la cunoscut la necunoscut/de la necunoscut la cunoscut
- de la apropiat la distant/de la distant la apropiat
- de la ordine slaba spre ordine inalta/de la ordine inalta spre ordine slaba
- de la factori singulari catre factori multipli/de la factori multipli catre factori singulari
- de la un punct de vedere unic catre un principiu atotcuprinzator/ de la un principiu atotcuprinzator la un punct de vedere unic...
2. Principii in proiectarea curriculara
2.1 Principii privind natura curriculum-ului
I Principiul orientarii filosofice – curriculum-ul trebuie sa fie fundamentat pe o
filosofie a educatiei, convergenta cu situatia omului intr-o societate democratica moderna, bazate pe drepturile omului.
II Principiul individualizarii – curriculum-ul trebuie sa raspunda trebuintelor personale de formare si posibilitatilor proprii de invatare.
III Principiul realismului – sa fie centrat pe viata reala, pe valorile ei actuale si pe tendintele de evolutie in perspectiva.
IV Principiul echilibrului – includerea tuturor componentelor importante – de la filosofia educationala care sta la baza la resursele materiale care sustin un curriculum…
2.2 Principii de dezvoltare curriculara
V Principiul colaborarii – sa fie o realizare colectiva in care sa ia parte toti cei
interesati (specialisti, reprezentanti din diverse institutii si autoritati, profesori, elevi, parinti…)
VI Principiul evaluarii – evaluarea riguroasa, obiectiva si pozitiva trebuie sa stea la baza proiectarii si dezvoltarii curriculare, a validarii unui curiculum.
VII Principiul asigurarii – in sensul verificarii existentei functionale a tuturor elementelor necesare pentru a pune in practica un curriclum (resurse financiare, planuri, programe, laboratoare, cursuri, manuale, profesori competenti etc)
VIII Principiul testarii – demersul dezvoltarii curriculare presupune o faza de testare si validare a unui proiect curricular, inclusiv amanarea validarii, daca testarea experimentala nu este concludenta.
3. Reguli procedurale in proiectarea curriculara
Se mentioneaza in context un asa numit algoritm procedural, incetatenit sub
denumirea de ‘tezele lui Santini’ (apud Negret-Dobridor, 2002).
Teza 1 (concentrare pe cel care invata) – se pleaca de la obiectivul de a determina anumite continuturi, dar se mentine fixarea pe cel care invata.
Teza 2 (simplificare interzisa) – proiectul curricular nu trebuie conceput ca fiind un proces mecanic ori productiv ci unul de dezvoltare umana…care are referinte si rezonante profunde si complexe…
Teza 3 (solutie exhaustiva) – sa tina cont de toate interesele si sa satisfaca toate cerintele…
Teza 4 (transparenta totala) – in proiectarea curriculara transparenta nu trebuie limtata de nimic si de nimeni si toate deciziile importante trebuiesc cunoscute de cei interesati…
Teza 5 (informare completa) – este obligatorie utilizarea tuturor surselor de informare, documente sau persoane…
Teza 6 (competente clare) – cu privire la echipa de elaborare, la fiecare membru si la responsabilitatea deciziei…
Teza 7 (parte din intreg) – proiectarea curriculum-ului este doar o etapa in creșterea acestuia, deci aceasta trebuie sa urmeze rigorile unui proces de cercetare-dezvoltare…
Teza 8 (fidelitate si operativitate) – informatiile trebuie tratate fara omisiune si cat mai rapid posibil…
Teza 9 (justificare deplina) – obiectivele unui proiect curricular sunt acceptabile numai daca sunt fără cusur justificate…
Teza 10 (valorizare anticipata) – estimarea valorica in timp a obiectivelor proiectului curricular…
Teza 11 (revizuire) – valoarea unui proiect curricular trebuie revazuta periodic, inainte si dupa aplicare, chiar daca nu apar disfunctii…
Teza 12 (in realitate, nu in birou) – proiectarea curriculara este o activitate ampla, care implica multi agenti, munca de teren si nu doar una de birou sau laborator…
Teza 13 (colaborare completa) – cooperarea dintre cadrele didactice - cercetatori si decidenti este obligatorie, trebuie sa fie deschisa si lipsita de prejudecati…
Teza 14 (planificare integrala) – proiectarea curriculara nu poate fi fragmentata, ea trebuie realizata integral, pana la cele mai mici elemente previzibile…
4. Intrebari deschise
Proiectarea si evoluția curriculara sunt asadar procese foarte complexe si exigentele enumerate mai sus au tocmai rostul de atrage atentia asupra importantei acestora.
Exista o multime de intrebari care se pun in fata celor care fac proiectare si dezvoltare curriculara, dintre care mentionam cateva:
• La ce nivel, ciclu sau tip de invatamant se potrivesc anumite continuturi?
• Ce fel de cunostinte, abilitati si competente trebuie achizitionate astfel incat sa se realizeze o continuitate, convergenta si completitudine a acestora?
• Care este momentul cel mai corespunzător pentru a integra sau scoate un element curricular (disciplina de studiu, capitol de programa etc)?
• In ce ordine si la ce grad de complexitate se vor insera diferite continuturi curriculare?
• Care va fi ritmul progresului la o anumita disciplina?
• Ce consecinte vor avea continuturile curriculare pentru viata personala a celui care invata (ca si a celui care preda…)?
Traian Vrasmas |
|