| Marya |
| Administrator |
 |
| |
| Data inscrierii: 20/Iun/2008 |
| Mesaje: 1104 |
| Localitate: Constanta |
|
|
|
 |
|
 |
|
Structura
Repere, indicatori şi trasaturi ale reformei curriculare
Componente şi noutăţi ale curriculum-ului naţional
Curiculum-ul la decizia scolii (CDS)
Unele sugestii si recomandari privind continuarea reformei curriculare
In ultimii 10 ani asistam la o reforma, la o regândire a curriculum-ului şcolar din ţara noastră. Problematica acestei reforme a fost atinsa deja implicit în cursurile anterioare. In acest curs abordată pe larg si explicit.
Repere, indicatori şi trasaturi ale reformei curriculare
Repere fundamentale in elaborarea noului Curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu:
- Raportarea la dinamica si necesitatile actuale ale invatamantului românesc, ca de exemplu şi la finalităţile de perspectivă ale acestuia
- Raportarea la tendinţele actuale şi la criteriile internaţionale general acceptate în reforma curriculară
- Raportarea la acele tradiţii ale şcolii româneşti care sunt pertinente.
Indicatori de elaborare a programelor şcolare
o Nivelul, varietatea şi complexitatea intereselor educaţionale ale elevilor
o Ritmul multiplicării permanente a domeniilor cunoaşterii
o Exigenţele formării personalităţii elevilor într-o lume în schimbare
Trăsături ale elaborării şi aplicării noului Curriculum national
Adecvarea curriculum-ului, în ansamblul său, la contextul sociocultural naţional
Permeabilitatea curriculum-ului faţă de evoluţiile în domeniu în plan
internaţional
Coerenţa relaţiilor – dintre curriculum şi finalităţile sistemului de învământ; dintre diferitele componente intrinseci ale acestuia
Pertinenţa curriculum-ului în raport cu obiectivele educaţionale
Transparenţa curriculum-ului din punct de vedere al agenţilor educaţionali implicaţi
Articularea optimă a etapelor procesului curicular în ansamblul său – proiectare, elaborare, aplicare, revizuire permanentă
Componente şi noutăţi ale curriculum-ului naţional
Din anul şcolar 1998-1999, Curriculum-ul naţional în România cuprinde:
Curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu. Cadrul de referinţă – document reglator care asigură coerenţa componentelor curriculare, în termeni de procese şi de produse
Planurile-cadru de învăţământ pentru clasele I-XII (XIII) – document care stabileşte ariile curriculare, obiectele de studiu şi resursele de timp necesare abordării acestora
Programele şcolare – stabilesc
o Obiectivele cadru
o Obiectivele de referinţă
o Exemple de activităţi de învăţare
o Conţinuturile învăţării
Standardele curriculare de performanţă prevăzute pentru fiecare disciplină prevăzută în planul cadru de învăţământ
Ghiduri, norme metodologice si materii suport – descriu condiţiile de aplicare şi monitorizare ale procesului curricular
Manualele alternative
Noutăţile curriculare
Descărcarea, reducerea programului şcolar zilnic al elevului…
Descongestionarea, aerisirea materiei de studiu Non multa sed multum – Nu mult ci bine; este important nu doar ce anume se învaţă ci şi cât de bine, la ce serveşte ceea ce învaţă...
‘De-scientizarea’ şi umanizarea conţinuturilor – elevii nu trebuie trataţi ca oameni de ştiinţă în miniatură, ei trebui să înţeleagă sensul lumii în care trăiesc...
Adaptarea materiei de studiu la vârsta, interesele, preocupările şi aptitudinile elevului...
Adaptarea la realitatea cotidiană, efectiva...
Flexibilizarea parcursurilor oferite de şcoală, facerea unui învăţământ pentru fiecare, individualizat...
Orientarea învăţării spre formarea de capacităţi intelectuale şi spre acţionare, folosirea metodelor interactive, stimularea gândirii creativ şi critice, a activităţii independente, a spiritului interogativ-
argumentativ, a competenţelor proprii rezolvării de probleme; întrebuințarea informatiei dobandite in contexte situationale inedite…
Plasarea invatarii ca proces in centrul demersurilor scolii…
Curiculum-ul la decizia scolii (CDS)
Acest tip nou de curriculm se incrie in tendinta de democratizare, deschidere si
flexibilizare curiculara fiind, in pofida dificultatilor, o realitatea necesara si tot mai evidenta in scolile romanesti dupa anul 1998. CDS are in vedere circa 30-35% din intregul curriculum.
Din punct de vedere al implementarii unii autori (Cucos, 2002) considera insa ca au aparut si disfunctii:
- reducerea numarului de ore alocat CDS – politica educationala…
- la nivelul scolii – consultare formala, orele de CDS au transformat in unele scoli ‘plase de siguranta’ pentru cadrele didactice…
- noile concepte ca: obiective cadru, obiective de referinta, standarde de performanta, descriptori de performanta etc starnesc inca nedumerire…
Ipostaze ale CDS in invatamantul obligatoriu (Cucos pag.226-227)
1. Aprofundarea – forma de CDS prin care se urmareste aprofundarea obiectivelor de referinta ale curriculum-ului nucleu prin diversificarea activitatilor de invatare in numarul maxim de ore prevazut in plaja orara a unei discipline (numar maxim si minim de ore specificate).
2. Extinderea – extinderea obiectivelor si a continuturilor din curriculum-ul nucleu prin noi obiective de referinta si unitati de continut, in numarul maxim de ore prevazut in plaja orara a unei discipline
3. Optionalele
a) optionale la nivelul disciplinei – pot fi:
- activitati, module, proiecte care nu sunt incluse in programa scolara stabilita de autoritatea centrala (MEC)
- o disciplina de studiu care nu este prevazuta in planul cadru sau nu apare la o anumita clasa/ciclu curricular
b) optionale la nivelul ariei curriculare – alegerea unei teme care implica cel putin doua discipline dintr-o arie
c) optionale la nivelul mai multor arii curriculare (cross-curriculare) – implica cel putin doua discipline, apartinand unor arii curriculare diferite.
Pentru ipostazele 1 si 2 notarea in catalog se face la aceeasi rubrica cu disciplina sursa iar pentru cele de la 3 este notarea se face pe o rubrica noua in catalog.
Tipuri de CDS in invatamantul liceal
Optionalul de aprofundare – tip de CDS derivat dintr-o disciplina studiata in corpul comun, care urmareste aprofundarea obiectivelor/ competentelor din curriculum-ul nucleu prin noi unitati de continut
Optionalul de extindere – tip de CDS derivat dinr-o disciplina studiata in trunchiul comun, care urmareste extinderea obiectivelor cadru/competentelor generale din curriculum-nucleu prin noi obiective de referinta/competente specifice si noi continuturi
Optionalul ca disciplina noua – introduce noi obiecte de studiu – in afara celor din trunchiul comun - sau teme care nu se regasesc in programele nationale.
Optionalul integrat – introduce ca obiecte de studiu noi discipline strcuturate in jurul unei teme integratoare pentru o anumita arie curriculara sau pentru mai multe arii.
Unele sugestii si recomandari privind continuarea reformei curriculare (Cucos, 2002)
• Efectuarea unor stagii de initiere si pregatire a cadrelor didactice pentru intelegerea fundamentului filosofic al noului curriculum si al proiectarii curriculare
• Activitatile de perfectionare (de formare continua) a cadrelor didactice sa contina exersarea unor competente curriculare (privind mai ales CDS…)
• Activitati/exercitii de initiere si formare a cadrelor didactice in selectare si valorizare a manualelor alternative.
• Elaborarea unui ghid privind noile concepte avansate de reforma curriculara
• Restrangerea sau determinarea numarului de manuale alternative
• Continuarea si adancirea ofertelor educative prin discipline optionale
• O selectie mai atenta a continuturilor din manuale – evitarea proclamarii superioritatii prezentului…
• O proportie mai inspirata intre elementele universale si cele nationale
• Autorii de manuale sa fie mai atenti la raportul general-particular in construirea informatiilor didactice; de analizat frecventa si extensia elementelor circumstantiale, mai ales daca astea sunt accidentale, perisabile (de pilda evocarea intr-un manual a unei trupe muzicale la moda…)
• Instituirea unor ‘topuri’ ale manualelor alternative, pe discipline si ani de studiu – pentru a se verifica valoarea instrumentala a acestora.
Traian Vrasmas |
|
