PPS.MyForum.ro :: 7. Curriculum diferentiat si personalizat pe pps.myforum.ro

Marya · Administrator

Structura
Organizarea diferentiata sau personalizata a continuturilor curriculare
Diferentierea curriculara in viziunea UNESCO
Principii de elaborare a unui curriculum diferentiat pentru elevii
supradotati
Principii si obiective de adaptare curriculara la copiii cu CES

Daca CDS – curriculumul la decizia scolii - exprima valente noi, democratice si de descentralizare ale elaborarii si curriculare la nivelul unei institutii scolare, la indice individual - acest lucru se realizeaza prin operatiile de adaptare, diferentiere si personalizare.
Adaptarea curriculara la nivel individual exprima 2 tipuri semnificative de relevanta curriculara (Cretu, C, 1998):
- cea aptitudinala – formele si nivelele de manifestare a capacitatii unui anumit individ;
- cea psihologica – nevoile cognitive, afective si etice ale individului.

Organizarea diferentiata sau personalizata a continuturilor curriculare
Ce este?
Acest tip de organizare vizeaza in esenta adaptarea procesului de instruire la posibilitatile aptitudinale, la nivelul intereselor cognitive, la ritmul si la stilul de invatare al elevului.
Politica educationala de diferentiere curriculara exprima trecerea de la ‘o scoala pentru toti’ la o ‘scoala pentru fiecare’.
Aceasta strategie de organizare curriculara se inscrie in reforma curriculara din Romania, fiind recomandata:
- din considerente psihopedagogice;
- ca o directie a integrarii si compatibilizarii proceselor educationale in spatiul euroatlantic.
Cum se face?
Adaptarea curriculara in raport cu caracteristicile si potentialul individual se poate referi la distincte si variate nivele, de la cel submediu si cu intarzieri la supramediu si la copii supradotati.
Din perspectiva profesorului diferentierea experientei de invatare a unui elev poate avea in vedere:
 continuturile
 metodele de predare – invatare (instruire)
 mediul psihosocial al clasei
 standardele de performanta etc.

Specificul diferentierii curriculare
Se poate realiza pentru unul sau mai multi elevi si presupune mai intai o evaluare
a distantei elevului respectiv fata de obiectivele (de norma, ale programei) instruirii…Realizarea propriu-zisa poate presupune programe de recuperare (ratrapare) – pentru cei ce ating nivelul de cunostinte cerut de programa, dar si programe speciale, de imbogatire sau aprofundare pentru elevii care depasesc nivelul general al unui grup scolar.

Diferentierea curriculara in viziunea UNESCO

UNESCO a dezvoltat un suport de instruire pentru profesori, cu scopul de a-i ajuta pe aceştia să înţeleagă şi să utilizeze curriculum-ul diferenţiat în clase şi în alte medii de învăţare (UNESCO Module on Curriculum Differentiation, document de lucru, septembrie 2002)
Curriculum-ul diferenţat este un mod de gândire, se afirmă în acest material.
Este un mod de gândire despre:
- elevi, despre felul în care ei învaţă în mod real în şcoli;
- profesori şi elevi - modul în care se predă şi se învaţă în şcoli;
- realizarea unei instruiri şcolare care să răspundă necesităţilor, abilităţilor şi intereselor tuturor elevilor;
- cum va putea fiecare dintre elevi să înveţe cu succes abilităţile şi conceptele pe care noi dorim să le înveţe;
- viaţa elevilor, ce îi interesează, ce îi motivează să înceapă, să iniţieze ei înşisi procesul de învăţare.
Diferenţierea curriculară înseamnă reflecţia asupra predării şi învăţării în modalităţi noi şi diferite, în mod continuu şi flexibil. Din această perspectivă nu poate fi vorba de un început şi de un sfârşit, de lucruri corecte sau incorecte, de reţete sau de ‘ingrediente’ infailibile. Este vorba mai degrabă o filosofie lucrativă despre cei care învaţă, despre predare şi despre învăţare. A aborda astfel lucrurile constituie o strategie eficientă de predare-învăţare, cu focalizare pe curriculum.
Informaţia despre diferenţierea curriculară este prezentată în şase unităţi:
1. Curriculum-ul diferenţiat: diferenţe, evaluare şi componente curriculare;
2. Particularităţile elevilor: experienţa personală, interese şi profil de învăţare;
3. Strategii ecologice;
4. Strategii de instruire;
5. Strategii de evaluare şi examinare;
6. Sinteza.

Principii de elaborare a unui curriculum diferentiat pentru elevii supradotati (cu disponibilitati aptitidinale inalte, Cretu, 1998)

Literatura in acest domeniu este in dezvoltare, dar conceptiile despre ce anume inseamna copiii supradotati sunt suficient de variate. Printre caracteristicile definitorii ale acestui grup de copii se disting:
 Aptitudini cognitive superioare
 Curiozitate intelectuală
 Sensibilitate şi creativitate
 Intensitatea motivaţiei
 Capacitate afectivă evoluată (Minsterul Educatiei din Ontario, 1984).
Dupa Cretu (1998) principiile necesare in diferentierea curriculara la acesti copii sunt:
1. Continuturile curriculare pentru elevii dotati si talentati ar trebui sa fie organizate asa incat sa includa idei, probleme si teme mai elaborate, mai complexe si mai profunde.
2. Curriculum-ul pentru acesti elevi ar trebui sa permita expansiunea si aplicarea deprinderilor de gandire creativa si productiva.
3. Continuturile curriculare ar trebui sa faca pe elevi capabili sa exploreze constant cunostintele si informatiile noi, sa dezvolte o atititudine de valorizare a studiului.
4. Curriculum-ul ar trebui sa incurajeze deschiderea catre selectivitate si sa foloseasca resurse specializate si adapatate.
5. Prin curriculum este necesar sa se promoveze initiativa proprie, precum si invatarea si creșterea auto-dirijata.
6. Curriculum-ul pentru acesti copii ar trebui sa sustina evoluția capacitatii de cunoastere de sine si de intelegere a relatiilor cu altii, cu institutiile sociale, cu natura si cultura.
7. Evaluarile curiculare pentru acesti elevi ar trebui conduse in concordanta cu principiile prioritare stabilite, cu accent pe abilitatile de gandire supramedii, pe creativitate si excelenta in performanta si produse.

Principii si obiective de adaptare curriculara la copiii cu CES

In mod traditional copiii cu dizabilitati (deficiente, handicap) a fost scolarizati separat, in scoli speciale care aveau (si unele au si acum) un curriculum special, distinct. In prezent, in şcolile incluzive – care au aparut si la noi sunt cuprinsi, alaturi de elevii scolii si elevi cu CES – cei cu dizabilitati/ handicap, dar si cu tulburari si/sau dificultati de invatare etc).
Curriculum-ul in aceste scoli trebuie să fie adaptat si echilibrat, cu o deschidere largă şi cu obiectivele de:
- a dărui oportunităţi pentru ca toţi elevii să înveţe şi să aibă realizări;
- a promova progresul spirituală, morală, socială şi culturală a elevilor şi de a-i pregăti pe toţi elevii şcolii pentru oportunităţile, responsabilităţile şi experienţele vieţii.
In stabilirea unui curriculum al şcolii (generale) cu referire particulară pentru elevii cu CES, ar trebui să se ţină seama de următoarele principii:
- cerinţele tuturor elevilor, care devin priorităţi pe măsură ce elevii se apropie de viaţa de adult, de exemplu, aspecte de educaţie personală şi socială, deprinderi de bază şi deprinderi de gândire;
- cerinţele unor anumite grupuri de elevi sunt importante, de exemplu, dezvoltarea deprinderilor de comunicare pentru elevii care au dificultăţi de exprimare (vorbire) şi ascultare;
- cerinţele specifice ale unor elevi trebuie luate in considerare, de exemplu kinetoterapie, logopedie sau programe aparte de educaţie fizică;

Pentru elevii cu CES, curriculum-ul trebuie să aibă ca obiective:
- să permită elevilor să interacţioneze şi să comunice cu o largă diversitate de persoane;
- să permită elevilor să-şi exprime preferinţele, să-şi comunice nevoile, să aleagă, să ia decizii şi să aleagă acele opţiuni ulterior care se conduc sau pe care le respectă ceilalţi oameni;
- să promoveze puterea de a-şi susţine singuri cauza sau de a se utiliza de diversitatea sistemelor de susţinere şi sprijin;
- să pregătească elevii pentru viaţa de adult, garantând cel mai mare grad de autonomie posibil şi să-i sprijine în a stabili relaţii de respect reciproc şi dependenţă unii faţă de ceilalţi;
- să ducă la creşterea gradului de conştientizare şi înţelegere de înspre elevi a mediului în care trăiesc şi a lumii înconjurătoare;
- să încurajeze elevii să exploreze, să fie curioşi (să cerceteze) şi să caute provocări;
- să le ofere o gamă largă de experienţe de învăţare în fiecare dintre etapele şcolare, potrivit vârstei.

Traian Vrasmas