PPS.MyForum.ro :: BAZELE PSIHOPEDAGOGICE ŞI METODOLOGICE ALE ACTVITĂŢILOR M

Marya · Administrator

1.Dezvoltarea senzaţiilor şi percepţiilor prin acţiunea directă cu obiectele
........(s-a prezentat la ultimul curs!)

2.Recunoaşterea şi denumirea însuşirilor: formă, culoare, mărime
Activităţi organizate în vederea sesizării siluetei şi a culorii: ........(s-a prezentat la ultimul curs!)

Activităţi organizate în vederea sesizării mărimii obiectelor:
-prezentarea unor obiecte mari şi a unor obiecte mici la care diferenţele de măsură să fie vizibile;
-compararea obiectelor de aceeaşi categorie, dar de mărimi diferite;
-compararea unor obiecte diferite, dar de aceeaşi mărime;
-folosirea corectă a termenilor mare/mic, gros/ subţire.
Gruparea obiectelor pe urmă dimensiune sau ulterior alură urmăreşte formarea deprinderii de a aşeza alternativ obiecte într-un şir. Aşezarea se face cu mâna dreaptă, de la stânga spre dreapta.
Aceste activităţi se realizează prin parcurgerea unor etape:
-alcătuirea de grupe (mulţimi) mai târziu formă;
-alcătuirea de submulţimi după dimensiune sau culoare;
-formarea şirului obiectelor mulţimii după dimensiune sau culoare.
Astfel de activităţi se realizează înaintea celor de aşezare în perechi şi a celor de formare a şirului numeric.

3.Perceperea şi sesizarea unor poziţii spaţiale
În cadrul activităţilor matematice din grădiniţă, se urmăreşte ca preşcolarii:
-să perceapă relaţiile spaţiale;
-să plaseze diverse obiecte într-un spaţiu dat;
-să se plaseze ei în raport cu un reper dat,
utilizând termeni ca: sus, jos, sub, pe, în, peste, deasupra, departe, afară, aproape, mai aproape, mai departe, cel mai aproape, cel mai departe, aici, acolo şi altele.
Pentru perceperea corectă a relaţiilor spaţiale sunt recomandate o serie de activităţi, precum:
-aşezarea obiectelor în variate poziţii, verbalizând acţiunea;
-aşezarea grupelor de obiecte în poziţiile indicate sau potrivit unei anumite situaţii de joc.
Atenţie: în orientarea spaţială a unui obiect trebuie să se fixeze, obligatoriu, un reper (un obiect, un plan, o dreaptă, un punct).
Solicitarea copiilor să exprime verbal locul şi poziţia spaţială a unui obiect în raport cu un reper dat contribuie la îmbogăţirea vocabularului şi-i facilitează să execute anumite comenzi în cadrul unor activităţi.

4.Formarea deprinderilor de triere, seriere, clasificare după însuşiri comune
În formarea conceptului de număr natural, operaţiile de triere, seriere, clasificare sunt fundamentale.Astfel, în introducerea conceptului de număr natural, ca fiind cardinalul unei mulţimi finite, teoria mulţimilor relevă următoarele etape:
-alcătuirea grupelor de obiecte după anumite criterii;
-compararea grupelor de obiecte;
-aprecierea globală şi prin punerea în corespondenţă;
-stabilirea mulţimilor cu „tot atâtea” obiecte;
-asocierea numărului la mulţimile echivalente.
Operaţiile de grupare, de seriere, de clasificare şi de ordonare a obiectelor după anumite criterii, pe care copiii preşcolari le fac în activităţile spontane, trebuie valorificate în formarea reprezentărilor matematice şi în introducerea noţiunilor matematice.
Exerciţiile de formare a grupelor de obiecte după o însuşire, apoi, după mai multe însuşiri (culoare, formă, mărime, grosime) înseamnă exerciţii de formare a deprinderilor de triere, seriere şi clasificare după un anumit criteriu dat. Ordonarea obiectelor unei mulţimi după un criteriu dat, conduce treptat la pregătirea copiilor pentru compararea numerelor şi înţelegerea şirului crescător sau descrescător al numerelor.
Totodată, prin activităţile matematice de grupare şi de ordonare, copiii sunt antrenaţi în acţiuni operatorii cu diferite materiale: obiecte, jetoane, imagini ale obiectelor, simboluri, contribuind la progresul lor intelectuală.

5.Formarea deprinderilor de apreciere globală şi prin punere în perechi
În formarea conceptului de număr natural, un rol important îl are compararea mulţimilor prin aşezarea în perechi a elementelor lor (corespondenţa biunivocă).Punerea în perechi şi aprecierea globală se bazează pe capacitatea de grupare a obiectelor după anumite criterii şi pe înţelegerea relaţiei dintre grupele de obiecte. Compararea a două mulţimi de obiecte se face pe baza aprecierii globale şi prin punere în corespondenţă a elementelor celor două mulţimi, scutit de a număra obiectele celor două mulţimi. Aşezarea în perechi se face cu mâna dreaptă, de jos în sus şi de la stânga la dreapta. În urma aşezării în perechi, copiii constată că există două posibilităţi:
1) fiecare element are pereche: în acest caz cele două mulţimi au „tot atâtea” elemente;
2) rămân elemente minus pereche: în acest caz, se folosesc expresiile „mulţimea A are mai multe elemente decât mulţimea B” sau „mulţimea B are mai puţine elemente decât mulţimea A”.
Capacitatea de comparare globală se dobândeşte mai întâi pe plan perceptiv, apoi pe plan reprezentativ.
În compararea mulţimilor cu „tot atâtea” elemente se parcurg următoarele etape:
-formarea de grupe de obiecte după anumite criterii;
-aşezarea alăturat a două grupe de obiecte cu acelaşi număr de obiecte;
-formarea de grupe de obiecte cu „tot atâtea” obiecte după alte proprietăţi;
-compararea grupelor de obiecte din mediul înconjurător (copii, scaune, perdele, ferestre etc.);
-completarea unor fişe de muncă independentă prin care să se deseneze „tot atâtea” obiecte câte sunt pe etichetă sau într-o grupă dată.

6. Formarea deprinderilor de a ordona obiectele după mărime
Ordonarea obiectelor după mărime se face încă de la grupa mică şi are un rol important în înţelegerea aspectului ordinal al numărului natural. Activităţile de ordonare şi de seriere urmăresc:
-stabilirea deosebirilor (asemănărilor);
-sortarea şi ordonarea obiectelor;
-clasificarea şi serierea obiectelor;
-sinteza şi transferul.
Pentru desfăşurarea activităţilor de ordonare a obiectelor unei grupe în şir crescător sau în şir descrescător se propune parcurgerea următoarelor etape:
-demonstrarea-model a ordinii obiectelor unei mulţimi în şir crescător pentru una din dimensiuni;
-precizarea sarcinilor de lucru pentru copii în activitatea de formare a şirului crescător, verbalizând acţiunea;
-complicarea ordonării.
Pentru exemplificare, propunem procedeul de ordonare a obiectelor după lungime în şir crescător:
-se alege cel mai mic obiect din grupa de obiecte;
-se aşează obiectul la locul indicat (stânga);
-se alege cel mai mic obiect din obiectele rămase;
-se aşează la locul indicat în poziţia cerută;
-se continuă trierea, sortarea şi ordonarea până se ordonează toate obiectele.

7.Formarea reprezentărilor matematice
Formarea reprezentărilor matematice este un proces complex şi de durată, bazat, ca orice proces de cunoaştere, pe acumularea de date pe cale senzorială. Acestea conduc la perceperea conştientă a numărului, ca o însuşire a mulţimilor de obiecte; înţelegerea şirului numeric, efectuarea de operaţii cu numere, rezolvarea de probleme pe baza operaţiilor de adunare şi de scădere, analiza caracteristicilor formelor geometrice.
Formarea reprezentărilor despre formele geometrice se sprijină pe acţiunea concretă a copilului asupra obiectelor.
Formarea reprezentărilor matematice despre mulţime se face ţinând cont de evoluția psihică a copiilor. În acest sens, sarcinile de învăţare vor urmări:
-formarea percepţiilor şi a reprezentărilor cu privire la formă, culoare, poziţie spaţială;
-perceperea intuitivă a mulţimii şi folosirea limbajului specific (grupă-mulţime, obiect-element);
-alcătuirea de mulţimi după una sau mai multe însuşiri;
-formarea deprinderilor de reprezentare prin desen a mulţimilor, folosind diagrame;
-formarea deprinderii de a aprecia dacă un obiect aparţine sau nu aparţine unei grupe de obiecte (mulţime).
Formarea reprezentărilor privind numerele 1-10 are în vedere atât aspectele din punct de vedere teoretic al noţiunii de număr natural, cât şi aspectele psihopedagogice.Formarea conceptului de număr normal şi a reprezentărilor despre numere parcurge mai numeroase faze:
-activităţile cu privire la alcătuirea de mulţimi după anumite criterii;
-compararea mulţimilor utilizând corespondenţa element cu element;
-stabilirea mulţimilor cu „tot atâtea” elemente;
-asocierea numărului la cantitate.
Exerciţiile recomandate pentru introducerea fiecărui număr sunt:
-raportarea numărului la cantitate;
-raportarea cifrei la număr;
-stabilirea locului pe care îl ocupă numărul în şirul numerelor;
-formarea scării numerice (crescător sau descrescător);
-introducerea numărului ordinal.
Deoarece copiii răspund mai repede prin acţiuni, reuşind mai greu să exprime operaţiile pe care le-au efectuat sau rezultatele pe care le-au obţinut, trebuie să se insiste ca fiecare copil să-şi însuşească limbajul matematic adecvat şi să se exprime perfect şi logic.

Marya · Administrator

Din cauza caracterului său abstract, limbajul matematic se introduce la început cu unele dificultăţi. În introducerea unei noţiuni se are în vedere posibilitatea reală de înţelegerea de către copii a noţiunii. Însă, orice denumire trebuie să se bazeze pe înţelegerea conţinutului noţional. Prin urmare, în învăţământul preşcolar, se folosesc termeni similari, mai accesibili şi mai mult utilizaţi în activitatea copiilor. Astfel, pentru început, se utilizează denumirea de „grupă” în loc de mulţime, „obiect” în loc de element, „rotund” în loc de cerc, disc etc.
Termenii cei mai utilizaţi în activităţile matematice din grădiniţă sunt:
1) Piesă, figură, variantă geometrică
Termenul de „formă geometrică” sau „figură geometrică” retrânge însuşirile unui obiect caracterizat prin formă, mărime, culoare, la unul singur: formă. Are loc astfel o abstractizare a realităţii, fără nuanță sau grosime.Termenul de „piesă” (geometrică) este întrebuințat atunci când ne referim şi la alte însuşiri ale obiectului.
2) Grupă, grup, mulţime
În matematică, noţiunea de mulţime este o noţiune primară care se introduce prin exemple. În activităţile matematice se folosesc denumirile de „grup” sau de „grupă” de obiecte pentru noţiunea de mulţime, deoarece materializează esenţa noţiunii „colecţie de obiecte bine determinate şi distincte”. Noţiunea de mulţime nu trebuie legată de aceea de „multe obiecte”.(În exerciţii se formează grupe şi cu un singur element.) Treptat, copiii înţeleg că tuturor grupelor de obiecte, indiferent de numărul obiectelor, li se atribuie denumirea de grupă sau mulţime.
3) Mulţime cu mai puţine elemente, mulţime cu mai numeroase elemente, mulţime cu tot atâtea elemente
Două mulţimi sunt egale dacă au aceleaşi elemente. Deci, egalitatea mulţimilor nu trebuie confundată cu egalitatea cardinalelor lor (egalitatea numărului de elemente al celor două mulţimi echivalente).Pentru mulţimile care nu au „tot atâtea” elemente se folosesc termeni ca „mai puţine obiecte” sau „mai multe obiecte”, are „mai multe” obiecte sau are „mai puţine” obiecte. Expresiile „mulţime mai mare” sau „mulţime mai mică” nu sunt corecte.
4) Număr natural, operaţia de adunare sau de scădere (utilizate ca la şcoală).
Pentru introducerea simbolurilor matematice folosite în grădiniţă se pot crea scurte povestiri în legătură cu acestea, utilizând un limbaj accesibil copiilor. Mai târziu acţiunea directă cu obiectele concrete, urmează utilizarea imaginilor, a jetoanelor, iar apoi se trece la acţiunea prin simboluri convenţionale. Urmează etapa de familiarizare a copiilor cu simboluri (semne grafice) matematice: cifre 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9 şi semne: + , - , = .
În această etapă, copiii pot efectua comparaţii, generalizări, abstractizări, care conduc la structuri mentale operatorii, folosind limbajul adecvat.