PPS.MyForum.ro :: Cursuri - Vizualizare subiect 539 pe pps.myforum.ro

Marya · Administrator

Matei Iulia

Marya · Administrator

Abordarea psihodinamica clasica

S. Freud a realizat un tip teoretic asupra personalitatii umane,cat si o metoda de interventie psihologica,in special terapeutica-psihanaliza.
Abordarea psihanalitica poate fi considerata o metoda de interventie profunda asupra personalitatii umane,ea conducand la o restructurare a edificiului personalitatii prin explorarea inconstientului si analiza mecanismelor si exprimarilor sale simbolice.
Abordarea psihanalitica reprezintă matricea teoretica a dezvoltarii majoritatii metodelor de psihoterapie, oferind aparatul conceptual si posibilitati de dezvoltare, imbogatire si restructurare a paradigmei teoretice si metodologice pe care s-au creat alte metode,atat din cadrul psihanalizei, cat si a unora din terapiile umaniste experientiale

Repere psihanalitice conceptuale:

1. Teoria lui Freud asupra aparatului psihic:
Dupa 1920,Freud introduce 3 concepte de baza ,structuri,pe care se contureaza intregul psihic uman : -id (sinele)
-ego (eul)
-super-ego (supra-eul)
a) Id-ul (sinele) este cea mai veche zona d.p.d.v. ontogenetic.Contine ceea ce este ereditar si anume instinctele care-si au originea in organizarea si functionarea somatica si-si gasesc aici o prima expresie psihica.

Id-ul dinamic
-sistemul prin care se diferentiaza celelalte ingrediente ale psihicului;
-nu cunoaste realitatea externa si opereaza dupa principiul placerii(cauta doar satisfactia instinctelor)
-are 2 instrumente pt a obtine placerea : actiunea reflexa si progresul primar (realizarea dorintelor in vise sau prin intermediul imaginatiei)
-sub actiunea influentelor externe (senzatii corporale+frustrari ale mediului) din id ia nastere o noua structura:

b) Eul (Ego)-are 2 functii : -de adaptare la omenirea externa
-de control a instinctelor sinelui(luand decizii in legatura cu satisfacerea acestora).
Apare de timpuriu si opereaza dupa principiul realitatii cu ajutorul procesului secundar (rational si constient).Sarcina eului este dificila: el mediaza intre cerintele id-ului si solicitarile externe.Cand nu poate face acest lucru,apare anxietatea.Anxietatea prelungita si nerezolvata conduce la comportamente nevrotice.In acelasi timp,eul,pe langa functia de mediere intre id si mediul social, trebuie sa tina cont si de un al III lea indice structural:

c) Supraeul (super-ego)-este structura formata in perioada copilariei, prin care se prelungesc influentele materna si paterna, ale intreagii familii, ale traditiilor socio-culturale.
Contine eul ideal si constiinta morala . Id-ul si Super-ego-ul intra in zona constientului. Eul apartine constiintei. Intre constient si inconstient se afla preconstientul.
Inconstientul a fost comparat de Freud cu o camera spatioasa, plina cu pulsiuni psihice (cele sexuale au rol primordial).Aceasta camera se afla in vecinatatea uneia mai stramte-constiinta.
La intrarea in “salonul constiintei” se afla un “gardian”,”censor”,care cerceteaza fiecare tendinta psihica cu scopul de a vedea daca o poate lasa sa iasa din constient.
Daca pulsiunea a reusit sa treaca de cenzura “gardianului”,ea patrunde intr-o alta zona –preconstientul- si devine constienta,doar daca reuseste sa atraga focusul constiintei.

2.Dezvoltarea personalitatii umane

Stadiile sexuale descrise de Freud, urmeaza logica gratificarii sexuale,in consecinta stadiile dezvoltarii personalitatii:

a) Stadiul oral (0-1 an)-suptul la san satisface o dubla necesitate a copilului:de mancare si de placere.Frustrarile acestei zone orale pot conduce la adult la fixatii orale ( exp: consumul excesiv de droguri,de mancare,etc). Deprivarea de gratificarea orala poate da nastere si altor complicații de viata la adult si anume : neincrederea in altii,rejectia altor personae,frica si inabilitatea de a forma relatii intime,dependenta de ceilalti.

b) Stadiul anal (1-3 ani) –controlul sfincterian. In cursul adoptarii acestui comportament exista situatii in care copilul simte ostilitate, furie, ura si alte sentimente negative.Este bine ca acum,copilul sa invete ca acestea sunt sentimente acceptabile . Disciplina parentala si atitudinea parintilor fata de adoptarea controlului sfincterian, isi vor pune amprenta semnificativ asupra personalitatii copilului.Multi clienti, in terapie,nu-si accepta sentimente mai putin placute si mai ales, pe acelea care au legatura cu ființele iubite.Acestea, căci ei le considera ca fiind “rele” si gandesc ca daca le-ar exprima si-ar pierde iubirea persoanelor iubite. Freud arata ca acceptarea si exprimarea sentimentelor mai putin placute au stransa legatura cu felul in care parintii s-au raportat la copilul lor in perioada anala.

c) Stadiul falic ( 3-6 ani) –zona genitala are cea mai mare importanta pentru copil . Se manifesta dorinta incestuoasa a copilului fata de parintele de sex opus.( ‘incestul”este unul psihologic,intrucat copilul nu are reprezentatia unei atractii sexuale adulte): baiatul isi indreapta atentia catre mama, are retineri fata de teama si manifesta teama ca acesta l-ar putea pedepsi pentru ca-si iubeste mama (complexul lui Oedip). In acelasi timp cu manifestarea acestor dorinte incestuoase, apare totodata si reprimarea lor. Dezvoltarea complexului lui Oedip consta in transferul dragostei senzuale fata de mama intr-o notiune acceptabila si in expansiunea unei intense identificari cu tatal.
Copilul are nevoie de susținerea parintilor pentru a gestiona si a trece peste acest conflict .Daca parintii au o relatie defectuoasa, mama isi va transfera in mod inconstient dragostea asupra fiului,transformandu-l intr-un “partener de viata”.

La fete se manifesta iubirea erotica fata de tata si-si dispretuiesc mama ( complexul Electra). Atunci cand descopera ca nu-si poate inlocui mama in relatia cu tatal,incepe identificarea cu mama, preluand comportamente specifice mamei.
In aceasta perioada se formeaza atitudinea fata de placerea sexuala, atitudinea fata de ceea ce este “bun” sau “rau “,atitudinea fata de ceea ce este bărbătesc sau feminin in comportament-formarea identitatii de sex-rol

d) Stadiul de latenta (6-12 ani) –este o perioada de linistire a impulsurilor sexuale). Copilul este interesat mai mult de scoala, jocuri etc-perioada in care socializeaza si formeaza relatii sociale cu ceilalti.
Este totodata perioada imaginii de sine negative,a sentimentelor de inferioritate , a dependentei si initiativei scazute, a conflictelor valorice.

e) Stadiul genital ( 12-18 ani) – trecerea la acest stadiu superior se face doar daca n-au existat fixatii in stadiile anterioare.Chiar daca exista restrictii sociale, adolescentii ajung sa investeasca energia sexuala in diverse activitati acceptate social ( sporturi, jocuri erotice, flirturi etc).

3. Mecanisme de aparare a eului

Eul ,in scopul mentinerii echilibrului intre cele 3 forte care-l preseaza ( sine ,eu, supra-eu),apeleaza la mecanismele de aparare.Aceste mecanisme de aparare sunt niste strategii prin care incercam sa “inselam”sau sa evitam anxietatea si frustrarea.Apararea este o strategie adaptativa, la fel si infruntarea.
Persoana nevrotica se apara mai mult si infrunta mai putin ;la persoanele sanatoase predomina infruntarea.
Psihoterapeutul trebuie sa cunoasca teribil de bine felul in care se manifesta aceste mecanisme ,deoarece clientii le folosesc frecvent.Defensele nevrotice sunt elementele inconstiente care ajuta persoanele sa se auto-saboteze.O forma de manifestare a acestor sentimente sunt “rezistentele terapeutice” (comportamente care tind sa blocheze actul terapeutic la nivelul dialogului si al relatiilor transferiantiale)

a) Reprimarea – proces prin care gandurile si dorintele dezagreabile sunt impiedicate sa devina constiente.Daca procesul este eliberat si transferat,vorbim de sublimare.
b) Negarea –consta in neacceptarea si respingerea existentei unui lucru rau deja intamplat .
c) Rationalizarea- adaptarea ideii cuiva despre realitate la impulsuri si credintele sale.Are functia de a realize apararea imaginii de sine.
d) Proiectia – consta in atribuirea propriilor noastre sentimente ,intentii si ganduri,altor persoane pentru a scapa de culpabilitate.
e) Introiectia- incorporarea in eul propriu a unor elemente straine acestuia .Multe din normele si valorile morale sunt invatate de copii initial prin aceste mecanisme, chiar si unele comportamente specifice rolurilor parentale, care vor manipula din umbra structura rolurilor de identitate.
f) Regresia- consta in intoarcerea la modele comportamentale si affective din trecute.Prin regresie se evita asumarea varstei adevarate si a responsabilitatii aferente acestuia.
g) Formatiunea reactiva- forma de aparare prin care persoana pretinde in mod hotarat întocmai opusul a ceea ce simte.
h) Sublimarea- procesul prin care impulsurile instinctuale reprimate se exprima in forme acceptabile social ( exp: o persoana isi poate sublime sadismul devenind macelar ori chirurg)
i) Compensarea- toate mecanismele de aparare au rol compensator; prin compensare, o persoana isi mascheaza anumite defecte ,accentuandu-si comportamentele dezirabile.

4. Procesul psihodinamic –tehnici si proceduri utilizate

Comportamentele dezadaptative ale clientilor au,conform teoriei lui Freud, motive inconstiente, iar constientizarea acestora poate conduce la disparitia si inlocuirea lor cu conduite adaptative. Uneori problemele relationale ale adultului, pot fi rezolvate prin retrairea unor situatii conflictuale din trecut si prin reconstituirea terapeutica ,reevaluarea si resemnificatia acestora prin premisele prezentului.
Terapia psihodinamica este centrata pe aducerea la nivelului constiintei a motivelor inconstiente ,care produc comportamente dezadaptative si pe intarirea eului clientului, pentru ca o viata sanatoasa este accea in care preodomina constientul,nu inconstientul.
In terapia psihodinamica,simptomul este mai putin important decat cauza care l-a produs.Procesul pune accent pe descoperirea cauzelor si mai putin pe comportamentul in sine.Durata terapiei-psihanaliza- este de 5-6 sedinte/saptamana,timp de mai multi ani.Psihanaliza are un obiectiv pretentios, si anume restructurarea personalitatii

Tehnici si procedee

a) Metoda asociatiilor libere – clientul, fara a avea un contact vizual cu terapeutul este invitat si asteptat sa spuna tot ce-i trece prin minte,lasand la o parte convenientele, jena, ori dorinta de a face o impresie buna.Astfel, continuturile neexprimate ale inconstientului, vor iesi la iveala, eliberand persoana de defectele ei. Uneori, fluxul asociatiilor libere, poate fi blocat prin punerea in functiune a rezistentelor clientului.
Atitudinea terapeutului este pe tot parcursul demersului ,aceea de “ecran alb” si de “neutralitate binevoitoare”, abtinandu-se de la comentarii prin care sa sugereze ori sa interpreteze.Pozitia nu este intamplatoare ,are ca scop crearea unui grad de frustrare emotionala care sa faciliteze regresia emotionala si raportul cu inconstientul.
b) Analiza viselor –analiza actiunilor clientului ,a comportamentului verbal si nonverbal al clientului pot furniza informatii importante pt desfasurarea terapiei.
c) Analiza transferului –transferul reprezinta un mecanism prin care, raportarea la o alta persoana , nu are legatura cu ceea ce este ca in realitate,ci are un caracter irational si proiectiv. Daca terapeutul isi mentine neutralitatea, atunci majoritatea reactiilor emotionale ale clientului, nu au legatura cu situatia prezenta, ci izvorasc din tendinte ascunse. Analiza acestor reactii poate duce la descoperirea unor experiente din copilaria clientului care au generat aceste tendinte, ca de exemplu si la cunoasterea motivelor inconstiente care au stat la baza comportamentului.Analiza variaza in rezolvarea conflictelor printr-o serie de catharsis-uri si insite-uri.
d) Analiza rezistentelor- rezistentele reprezinta orice fapt care interfereaza cu dezvoltarea normala a tendintelor.Ele sunt mecanisme normale prin care persoana se apara de anxietatea inerenta aducerii in constient a unor conflicte inconstiente.Aceasta analiza demonstreaza terapeutului in ce masura acestea il impiedica sa afle adevarul despre problemele clientului.
e) Contratransferul – nu numai clientul poate transfera asupra terapeutului atitudini,ori sentimente care au legatura cu o poză sau o amintire importanta din viata sa, dar si terapeutul poate raspunde emotional la solicitarile clientului. Freud recomanda analiza personala a terapeutului, pt ca acesta sa nu cada in capcanele clientului.
f) Analiza ego-ului –analiza fortei si naturii specifice a atitudinilor constiente si comportamentul prezent al clientului.
g) Rolul – de a vedea daca clientul este pregatit, daca eul este suficient de puternic pt a se confrunta cu o noua parte din inconstientul sau.
h) Interpretarile – interpretarea analitica ,consta in aceea ca terapeutul ordoneaza materialul discontinuu fabricat de client in cursul asociatiilor libere si analizei viselor,conferindu-i o explicatie cu sens prin prisma conceptelor psihanalitice.Interpretarea are ca scop obtinerea insite-ului.

Marya · Administrator

Abordări psihologice post - freudiene

Abordările psihodinamce freudiene aduc modificări procesului de psihoterapie din punct de vedere teoretic şi practic. Reprezenantanţii acestei abordări sunt Alfred Atler, C. G. Yung ; M. Klain ; Winnie Cot ; G. Bowlley. Pentru procesul psihoterapeutic mai importante sunt contribuţia lui Atler şi ihoterapeutic mai importante sunt contribuţia lui Atler şi Yung ; iar pe terenul psihanalizei aplicate la copii, contribuţii esenţiale au M. Klain, W. Cot şi Fracoise Dolto.
Atţi autori de referinţă sunt: Wihlem Reich, analiza raihiană (somato-analiza); Heinz Hartman, Erick Erickson, David Rappaport – Psihologia Ergoului; Ronald Frairbrain, Otto Kernberg şi Heinz Kocut – terapia relaţionali obiectuale, Michael Bail - terapia dinamică de scurtă durată, Karen Honney – neopsihanaliza.
Alfred Alter accentuează determinismul social în defavoarea celui biologic, înfluenţa familiei şi a factorilor de mediu, determinarea comportamentului îndividual. El consideră că înfluenţele din copilărie pot da naştere unor complexe de înferioaritate, iar tendinţa de a recompensa poate constitui o sursă motivaţională puternică pentru destinul personal. In procesul terapeutic, clienţii sunt încurajaţi să-şi asume responsabilitatea propriului destin.
C.G. Yung în teoria sa asupra psihicului oferă importanţă şi părţii spirituale, mistice, transpersonale şi creative din om. Este cunoscut pentru teoria arhetipurilor şi pentru concepţi, înconştient coleric care a redimensionat semnificativ evoluţia psihoterapiei. Yung distinge 3 nivele psihice : conştientul, înconştientul personal (umbra ce se compune din conţinuturi care au devenit inconştiente, fie pentru că şi-au pierdut intensitatea, fie prin refulare şi din conţinuturi ce sunt de fapt percepţii senzoriale care nu au ajuns niciodată în conştient), inconştientul colectiv nu este uman ci este general uman, şi constituie substratul oricărui psihism individual. El este depozitarul arhetipurilor (elemente universale, imagini primordiale care au semnificaţi pentru noi toţi). Cele mai importante arhetipuri sunt : persoana care înseamnă masca socială, anima, care este imagina colectivă a prietenei în psihicul bărbatului, animus este imagina colectivă a iubitului în psihicul femeii ; Umbra poate fi individuală dar şi familiară şi colectivă. (umbra familiară – secrete) ; umbra nu poate fi conştientizată decât în relaţia cu un adversar. Animusul şi anima decât în relaţie cu sexul opus, fiindcă proiecţiile lor se exercita întocmai acolo. In procesul de psihoterapie indian se foloseşte asociaţiile libere, şi înterpretarea viselor. Visele nu mai sunt analizate ca la freud predominant sexual, ci acum au funcţie mai importantă pentru viaţa psihică în asamblu. In viziunea lui In viziunea lui Yung visele au rolul de a echilibra persoana, dar şi acela de a transmite înformaţi importante despre evoluţia individuală.
Intrepretare transferului şi împotriva transferului se menţin ca obiective în terapia analitică. Scopul terapiei analitice este acela ca ființele să devină mai armonioase cu lumea lor internă, excluzând a pierde raportul cu lumea externă. Acest proces se numeşte individuare (individuaţie) – creştere personală (în terapia non drectivă a lui Rogers se va regăsi sub denumirea de actualizare.
De citit dacă vrem : Amintiri – vise – reflecţii de C.G. Yung şi Psihanaliza indiană de Mihaela Minulescu