PPS.MyForum.ro :: Educaţia psihomotrică a preşcolarilor pe pps.myforum.ro

Marya · Administrator

Introducere

Educaţia fizică la nivelul preşcolar este prezentă prin intermediul activităţilor de educaţie -fizică , activităţi al căror conţinut vizează practicarea exerciţiilor fizice într-un mod organizat, sub conducerea şi îndrumarea educatoarei.
Conţinutul activităţiilor este programat, planificat de către educatoare în funcţie de programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţă. Această planificare cuprinde atât succesiunea activităţilor de pe întregul an şcolar, numărul de activităţi destinat pe unităţile de învăţare,cât şi fixarea temelor de activitate Cele două niveluri de preşcolaritate respectiv nivelul I – 3-5 ani şi nivelul II 5- 6/7 ani, presupun acelaşi tip de organizare şi planificare a activităţilor, educaţia fizică fiind prezentă pe tot parcursul grădiniţei.
Pentru o planificare optimă şi eficientă a conţinuturilor activităţilor educatoarea trebuie să să stabilească nivelul iniţial de pregătire al grupei de preşcolari, abilităţile şi aptitudinile motrice ale copiilor, încă de la începutul procesului instructuv educativ şi mai ales să urmărească progresul grupei dar şi progresul individual al fiecărui copil obţinut pe parcursul procesului instructiv educativ.
Educatoarea trebuie de asemenea să cunoască un număr diversificat de mijloace specifice educaţiei-fizice pentru copiii de acest nivel, pe care să-l selecţioneze, adapteze şi dozeze corespunzător particularităţilor de vârstă şi nivelului de pregătire al preşcolarilor, dar şi în funcţie de obiectivele temelor de activitate.
Mişcările şi exerciţiile, jocurile de mişcare organizate în cadrul activităţilor de educaţie fizică, realizează echilibrul între solicitările intelectuale pretinse copilului în cadrul programului zilnic de activităţi, şi recreerea, recomfortarea utilă particularităţilor de vârstă .
O importanţă specială în desfăşurarea acestor activităţi o vor avea următoarele aspecte: ritmul şi armonia mişcărilor,graţia, frumuseţea corporală ambianţa în care se va desfăşura activitatea, prin echipament, ţinută, prin conţinut, structură şi succesiune a mişcărilor, toate astea formând gustul pentru frumos şi estetic al copiilor. Acompaniamentul muzical la rândul sau va imprima eleganţă, ritm şi expresivitate mişcărilor şi exerciţiilor executate.
Programul de educaţie fizică din grădiniţă urmăreşte creşterea şi expansiunea fizică corectă şi armonioasă a copiilor, menţinerea optimă a stării lor de sănătate, creșterea motricităţii, formarea şi consolidarea deprinderilor motrice, precum şi educarea calităţilor motrice de bază..
„Educaţia fizică este o parte a educaţiei generale, împreună de educaţia intelectuală, educaţia morală,educaţia estetică şi educaţia tehnico-profesională. Între toate aceste ingrediente există interdependenţă, relaţii reciproce, ele formând un sistem.
Educaţia fizică poate influenţa foarte mult atât sfera intelectuală a personalităţii umane, dar şi celelalte sfere. Sensul principal al relaţiei în cadrul sistemului componentelor educaţiei generale este de la educaţia fizică către celelalte şi nu invers” (Educaţie-fizică şi sport” – Teorie şi didactică – FEST Bucuresti pag26)

Marya · Administrator

Prezentarea noului curriculum al educaţiei timpurii a copiilor de vârstă cuprinsă între 3 şi 6-7ani

Noul curriculum pentru învăţământul preşcolar promovat la începutul acestui an şcolar respectiv 2008-2009, introduce conceptul de educaţie timpurie care a condus spre revizuirea curriculară din următoarele motive:
• În urma analizării procentului de repetenţie în învăţământul primar, ca de pildă şi a abandonării timpurii a şcolii de înspre tineri cu vârste cuprinse între 18-24 de ani, pe parcursul ultimilor ani în România s-a constatat că, aceste valori sunt relativ ridicate în comparaţie cu cele ale statelor Uniunii Europene.
• Pornind de la cercetările existente, se poate afirma că o modalitate de reducere a repetenţie în aparte la nivelul învăţământului primar, dar şi a părăsirii timpurii a şcolii constă în intervenţia educaţie la vârste mici şi f.mici. În aces sens numeroase cercetări arată că pentru orice problemă care apare în dezvoltarea unui copil, cu cât intervenţia este mai timpurie, cu atât şansa de remediere este mai mare.
• Totodată, dobândirea unui sistem coerent de educaţie timpurie a copilului în România, este considerat o necesitate care rezultă din priorităţile educaţiei la nivel universal şi naţional.
Principalele coordonate ale sistemului de educaţie timpurie care este promovat sunt trasate de următoarele convenţii şi angajamente:
Convenţia cu privire la drepturile copilului, Obiectivele Mileniului, pe care 189 de state membre ale Naţiunilor Unite s-au angajat să le finalizeze până în 2015 ,în cadrul Sesiunii Speciale dedicate copiilor din mai 2002, apoi programul Guvernului României,(2005-2008), apoi programul Naţional de Reformă precum şi Strategia Ministerului Educaţiei cu proiecţie până în 2013.
“Experienţa românească în domeniul educaţiei timpurii din ultimii 17 ani, prin studiile, aplicaţiile şi adaptările fabricate pe plan naţional, dar şi local, cu sprijin din partea specialiştilor din ţară şi din străinătate, oferă argumente solide pentru legiferarea conceptului de educaţie timpurie şi formarea de pârghii de acţiune la nivel de sistem educaţional. Una dintre pârghii este şi programa de studiu care face obiectul prezentei revizuiri.
Programa cuprinde toate activităţile existente în interiorul structurii organizaţionale a grădiniţei de copii, destinate sa promoveze şi să stimuleze expansiunea intelectuală, afectivă, socială şi fizică a fiecărui copil în parte şi are în vedere contactul următoarelor finalităţi ale educaţiei timpurii (de la naştere la 6/7 ani):
• Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia.
• Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini si conduite noi. Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;
• Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
• Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.
În elaborarea prezentului document s-a ţinut cont de tendinţele actuale în pedagogie, de evoluţia sistemului de învăţământ preşcolar înregistrată în ultimii ani (deschidere către abordarea Metodei proiectelor, a activităţilor integrate, a metodelor interactive de grup etc.), de o înșiruire de aspecte pozitive/dificultăţi întâlnite în activitatea la grupă a cadrelor didactice educatoare, ca de exemplu şi de nivelul de maturizare actual al copiilor din grădiniţe şi de tendinţele şi evoluţiile în domeniul informaţiilor şi al tehnologiilor moderne. În acelaşi timp, s-a reconsiderat rolul învăţământului preşcolar în raport cu celelalte trepte ale sistemului de învăţământ.” ( Curriculum pentru învăţământul preşcolar 2008 pag.6,7)
Structura şi conţinutul curriculumului pornesc de la domeniile tradiţionale de dezvoltare ale copilului respectiv domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio-emoţional, domeniul cognitiv, promovând în acelaşi timp conceptul de dezvoltare globală a copilului, concept care accentuează importanţa acestor domenii de creștere a copilului. „Această abordare a dezvoltării copilului şi a achiziţiilor sale este utilizată de mai toţi specialiştii preocupaţi de evoluţia neuropsihică a copiilor de vârstă mică, amintim R. Spitz, O. Brunet, I. Lezine, N. Bayley şi alţii.”
( notă subsolică, pag.14 Curriculum pentru învăţământul preşcolar 2008 ).
Domeniile de dezvoltare ale copilului se mulează în documentul de politică educaţională eleborat în 2007 cu sprijinul Reprezentanţei UNICEF în România, “ printr-un proces consultativ la care au participat specialişti în educaţia şi creșterea copilului mic de la naştere la 7 ani. Scopul elaborării acestui document a fost acela de a pune bazele unui sistem de documente de politică privind educaţia, îngrijirea şi protecţia copilului mic de la naştere la 7 ani, care să asigure o perspectivă şi abordare unitară a perioadei copilăriei timpurii, prin care să fie promovate drepturile copilului şi să-i asigure acestuia condiţiile optime pentru cel mai bun start in viaţă. Reperele fundamentale privind învăţarea şi dezvoltarea precoce a copilului reflectă contextul internaţional al cercetărilor şi preocupărilor la nivel mondial în domeniul educaţiei timpurii , precum şi cerinţele şi priorităţile la nivel naţional. „ ( notă subsolică pag.14, Curriculum pentru învăţământul preşcolar 2008 ).
În cadrul actualului curriculum se operează cu cele 5 domenii experienţiale şi care se întâlnesc cu domeniile de dezvoltare a copilului.
Aceste domenii sunt: domeniul estetic şi creativ, domeniul om şi societate, domeniul limbă şi comunicare, domeniul ştiinţe şi domeniul psiho-motric.
“Structural, prezentul curriculum asigură în atenţia cadrelor didactice următoarele componente: finalităţile, conţinuturile, timpul de instruire şi sugestii privind strategiile de instruire şi de evaluare pe cele două niveluri de vârstă (3-5 ani şi 5-6/7 ani).
Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate şi exprimă competenţele care trebuie dezvoltate pe durata învăţământului preşcolar pe cele cinci domenii experienţiale.
Obiectivele de referinţă, precum şi exemplele de comportament, ca exprimări explicite rezultatelor învăţării (conceptelor, cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor, dar şi ale competenţelor vizate) sunt fromulate pentru fiecare temă şi fiecare domeniu experienţial în parte. „ ( pag.9, Curriculum pentru învăţământul preşcolar 2008 ).
Organizarea programului anual de studiu pe cele 2 nivele se face in în funcţie de cele 6 teme.
1 Cine sunt/ suntem?
2 Când, cum şi de ce se îmtâmplă ?
3. Cum este,afost şi va fi aici pe pământ?
4 Cine şi cum planifică, organizează o activitate ?
5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim ?
6 Ce şi cum vreau să fiu ?
Elaborarea prezentului curriculum prefigurează patru mari tendinţe de schimbare:
1 . Promovarea conceptului de dezvoltare globală a copilului şi importanţa domeniilor de dezvoltare menţinate anterior “în contextul în care, în societatea de azi, pregătirea copilului pentru şcoală şi pentru viaţă trebuie să aibă în vedere nu doar competenţele academice, ci în aceeaşi măsură, capacităţi, deprinderi, atitudini ce ţin de dezvoltarea socio-emoţională (a trăi şi a lucra împreună sau alături de alţii, a gestiona emoţii, a accepta diversitatea, toleranţa etc.), evoluția cognitivă (abordarea unor situaţii problematice, gîndirea divergentă, stabilirea de relaţii cauzale, etc., asocieri, corelaţii etc.), dezvoltarea fizică (motricitate, sănătate, alimentaţie viguroasă etc.). Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltării globale vizează cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularităţile sale de vârstă şi individuale.
2. Diversificarea strategiilor de predare-învăţare-evaluare, cu accent deosebit pe:

a) Metodele activ-participative, care încurajează plasarea copilului în situaţia de a explora şi de a ajunge independent. Situaţiile de învăţare, activităţile şi interacţiunile adultului cu copilul trebuie să corespundă diferenţelor individuale în ceea ce priveşte interesele, abilităţile şi capacităţile copilului. Copiii au distincte niveluri de dezvoltare, ritmuri diverse de dezvoltare şi învăţare precum şi stiluri deosebite de învăţare. Aceste diferenţe trebuie luate în considerare în proiectarea activităţilor, care trebuie să dezvolte la copil stima de sine şi un sentiment pozitiv faţă de învăţare. În acelaşi timp, predarea trebuie să ia în considerare experienţa de viaţă şi experienţa de învăţare a copilului, pentru a adapta corespunzător sarcinile de învăţare.
b) Joc ca: înfățișare fundamentală de activitate în copilăria timpurie şi formă de învăţare cu importanţă decisivă pentru dezvoltarea şi educaţia copilului. Jocul este forma cea mai firească de învăţare şi, în acelaşi timp, de exprimare a conţinutului psihic al fiecăruia. Un bun observator al jocului copilului poate obţine informaţii preţioase pe care le poate utiliza ulterior în activităţile de învăţare structurate.
c) Evaluare care ar trebui să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin raportarea la norme de grup (relative). Progresul copilului trebuie monitorizat cu atenţie, înregistrat, comunicat şi discutat cu părinţii (cu o anumită periodicitate). Evaluarea ar necesită să îndeplinească trei funcţii: măsurare (ce a învăţat copilul?), predicţie (este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul următor, şi în special pentru intrarea în şcoală?) şi diagnoză (ce anume frânează dezvoltarea copilului?). O evaluare eficientă este bazată pe observare sistematică în timpul diferitelor clipe ale programului zilnic, dialogul cu părinţii, portofoliul copilului, fişe etc.
3. Mediul educaţional trebuie să permită dezvoltarea liberă a copilului şi să pună în evidenţă dimensiunea interculturală şi pe cea a incluziunii sociale. Mediul trebuie astfel pregătit încât să permită copiilor o explorare activă şi interacţiuni variate cu materialele, cu ceilalţi copii şi cu adultul (adulţii).
4. Rolul familiei în adăugarea prezentului curriculum este acela de partener. Părinţii ar trebui să cunoască şi participe în mod activ la educaţia copiilor lor desfăşurată în grădiniţă. Implicarea familiei nu se rezumă la participarea financiară, ci şi la participarea în luarea deciziilor legate de educaţia copiilor, la prezenţa lor în sala de grupă în timpul activităţilor şi la participarea efectivă la aceste activităţi şi, în general, la viaţa grădiniţei şi la toate activităţile şi manifestările în care aceasta se implică.
Metodologia de aplicare a noului curriculunm precizează la punctul nr.13 următoarele
În programul zilnic este obligatoriu să existe cel puţin o activitate sau un moment/secvenţă de mişcare (joc de mişcare cu text şi cânt, activitate de educaţie fizică, moment de înviorare, întreceri sau trasee sportive, plimbare în aer neocupat etc.). Totodată, educatoarea va avea în vedere expunerea copiilor la factorii de mediu, ca şi condiţie pentru menţinerea stării de sănătate şi de călire a organismului şi va scoate copiii în aer liber, cel puţin o dată pe zi, chiar de anotimp.

Conţinutul programei pentru educaţia timpurie a copilului de la 3 la 6-7ani

Domeniul de dezvoltare - Dezvoltare fizică, sănătate şi igienă personală

Dimensiuni ale domeniului:

Dezvoltare fizică: Dezvoltarea motricităţii grosiere
Dezvoltarea motricităţii fine
Dezvoltarea senzorio-motorie

Sănătate şi igienă personală: Promovarea sănătăţii şi nutriţiei
Promovarea îngrijirii şi igienei personale
Promovarea practicilor privind securitatea personală

Domeniul experienţial- psihomotric

Formarea capacităţii de acţiune şi deplasare în mod organizat

Obiective de referinţă
• Să formeze preşcolarilor obişnuinţa de a se aduna ordonat pentru începerea activităţii, în diferite formaţii.
• Să se formeze tăria de a acţiona şi de a se deplasa în formaţie şi individual.
• Să se formeze puterea de a reacţiona corespunzător anumitor comenzi.
• Să se stimuleze curiozitatea şi atenţia prin anunţarea temelor de activitate
• Să recunoască termonologia adaptată (comenzile specifice)

Elemente de organizare a activităţii

Organizarea activităţii
mi
mj
ma
preg.
• Adunarea – stabilirea unui loc X X X X
• Alinierea în linie, cerc, semicerc X X X X
• Poziţia - drepţi- pe loc repaus- (picioarele dep. mainile la spate)
X
X
• Întoarceri prin păşire la stânga şi la dreapta X X
• Întoarceri prin săritură la stânga şi la dreapta (după reper) X X
• Acţiuni pe loc – mers pe loc, alergare pe loc, sărituri
- joc de atenţie X X
X
X
• Acţiuni în deplasare – mers, alergare, variante ale acestora alternate cu mers cu exerciţii de respiraţie,
- joc de atenţie – din mers şi din alergare
X
X
X
X
X
X

Dezvoltare fizică armonioasă şi menţinerea sănătăţii

Obiective de referinţă
• Să se asigure creşterea şi dezvoltarea fizică armoniosă a corpului.
• Să se menţină sănătatea fizică a organismului prin respectarea regulilor igienice
• Să se fixeze noţiuni de bază cu privire la importanţa exerciţiilor fizice asupra organismului şi asupra sănătăţii
• Să se fixeze noţiuni de bază cu privire la alimentele benefice organismului şi a creşterii şi dezvoltării fizice optime.
• Să îşi cunoască segmentele trunchiului – reprezentarea schemei corporale
• Să răspundă motric corespunzător terminologiei adaptate

Dezvoltare fizică armonioasă şi menţinerea sănătăţii
mi
mj
ma
preg.
• Exerciţii pentru braţe – morişca, foarfeca, roata mare, mica, zboară păsărelele, etc. X X
• Exerciţii pentru trunchi – ceasul, tirbuşonul, legăm şireturile etc. X X
• Exerciţii pentru picioare – pompa, sări minge sări X X
• Complex de dezvoltare fizică X X
• Complex de dezvoltare fizică cu obiect portativ-cerculeţ X X
• Exerciţii pentru dezvoltare fizică din aşezat X X X X
• Exerciţii pentru dezvoltare fizică din culcat facial şi dorsal
X
X
X
X
• Actul respirator în efort X X X X
Menţinerea sănătăţii
Joc – aleargă spre imaginea care arată sportivul
- aleargă spre coşul cu alimente benefice organismului
- aleargă şi culege în coşuleţ alimentele care ne ajută să creştem mari şi frumoşi
- aleargă şi alege săculeţul în care sunt obiectele necesare pentru activitatea sportivă.
- demonstrează- arată ce exerciţii fizice ne ajută să creştem mari şi frumoşi
- arată şi explică cum trebuie să fie pregătită clasa pentru a face sport
- arată şi explică cum trebuie să fim îmbrăcaţi pentru a face sport

Calităţile motrice

Obiective de referinţă
• Să fie capabil să exerseze în vederea dezvoltării calităţilor motrice de bază
• Să execute cu uşurinţă actele motrice necesare sau comandate, la semnale vizuale, tacticle, auditive.
• Să se formeze posibilitatea de a aplica deprinderile învăţate în condiţii variate
• Să depună eforturi uniforme şi variabile cu durate prelungite progresiv

Calităţile motrice
mi
mj
ma
preg.
• Viteza de reacţie, de execuţie, X X X X
• Îndemânarea – coordonare generală a mişcărilor, orientare în spaţiu şi timp, ritm de lucru
X
X
X
X
- coordonare segmentară şi precizie a mişcărilor X X
• Rezistenţă generală X X
• Forţă – dinamică segmentară X X
• Elasticitate musculară şi mobilitate articulară X X X X

Deprinderi motrice de bază şi utilitar aplicative

Obiective de referinţă
• Să-şi însuşescă mecanismul de bază al deprinderilor motrice şi să-l aplice în activităţi complexe.
• Să persevereze în exersarea deprinderilor, până la însuşirea corectă a acestora.
• Să utilizeze deprinderile însuşite în activităţi independente.
• Să respecte regulile stabilite în desfăşurarea întrecerilor

Deprinderi motrice de bază
mi
mj
ma
preg.
• Mers – obişnuit
- variante de mers
X
X
X
X
• Alergare – obişnuită
- variante de alergare
- alergare în linie dreaptă
- alergare cu ocolire de obstacole
X
X
X
X
X
X
X
X
• Săritură – pe loc – săritura ca mingea
- variante
- sărituri succesive cu deplasare
- sărituri din cerc în cerc
- sărituri cu trecere peste obstacole
- săritura în extindere de pe loc
- săritura în adâncime
- săritura în înalţime cu atingerea unui ob. suspendat X

X

X
X
X
X

X
X

X
X
X
X

X
X

X
X
X
X
X
X
X

X
• Aruncare – prindere
Autoaruncare şi prindere
Transmiterea mingii prin împingere pe sol
Transmiterea mingii partenerului
Aruncarea mingii iubitului şi prindere
Aruncare la ţintă
X
X
X

X
X

X
X
X

X
X
X

X
X
Deprinderi motrice aplicative
• Târâre – înaltă
- medie
- joasă X
X X
X X
X
X X
X
X
• Transport
X
X
X
X
• Echilibru X X X X
• Căţărare X X X X

mi
mj
ma
preg.
• Tracţiune X X X
• Împingere

X
X
X
• Escaladare X X X

• Parcursuri aplicative X X X
•

Jocuri de mişcare şi jocuri sportive ( mini-basket, mini-fotbal)

Obiective de referinţă
• Să fie capabil să se joace respectând regulile şi utilizând perfect mişcările
• Să manifeste, cooperare, spirit de fair-play,să respecte coechipierii şi adversarii
• Să se joace utilizând corect mişcărileşi elementele specifice jocului sportiv.( pasare, dribling,aruncare)

Jocuri de mişcare şi jocuri pregătitoare
mi
mj
ma
preg.
• Jocuri de mişcare cu deprinderi de alergare, sărituri, transport de obiecte,căţărare,escaladare X X X X
Jocuri de mişcare cu mingea
• Jocuri de mişcare cu transmiterea mingii cu 2 maini pe direcţii- sus, lateral, jos
• Jocuri de mişcare cu rularea mingii pe sol cu o mână, în linie dreaptă, printre obstacole
• Jocuri de mişcare cu conducerea mingii cu picioarele, în linie dreaptă, printre obstacole.

X

X

X

X

X

X

X
• Jocuri de mişcare cu deprinderea de aruncare-prindere X X X
• Jocuri de mişcare cu pasarea mingii cu2 mâini- de pe loc, cu deplasare X X
Jocuri pregătitoare X X
• Jocuri pregătitoare pentru iniţiere în mini-fotbal
• Jocuri pregătitoare pentru iniţiere în mini-basket
Joc sportiv – bilateral – băieţi – mini-fotbal
Joc sportiv- bilateral- fete, băieţi- mini-baschet X
X
X
X X
X
X
X

Elemente şi paşi de dans, euritmie

Obiective de referinţă
• Să fie capabil să îşi coordoneze mişcările în funcţie de ritmul muzicii.
• Să poată să exprime stări afective sau comportamente folosindu-se de mişcare
• Să îşi formeze obişnuinţa de a executa după model, mişcările şi paşii de dans respectivi.
• Să poată să se deplaseze în formaţii specifice dansului- horă,linie, perechi.

Elemente şi paşi de dans , euritmie
mi
mj
ma
preg.
• Formaţia cerc- mişcări de braţe şi trunchi cu bătaia palmelor pe ritmul muzicii,
• Interpretare prin mişcări potrivite a cântecului- Bate vântul frunzele , Răţuşca
• formare de perechi cu trecere în mers şi revenire la formaţia iniţială în mers.
• Schimbare de formaţii şi revenire, cu deplasare în paşi de dans pe ritmul muzicii, sau în alergare.
• Deplasare în perechi pe ritmul muzicii, învârtirea partenerei. X

X X

X X

X

X
X

X

X

X
X

• Dansuri tematice
Dansul fulgilor de nea
Dansul florilor
Dansul ghioceilor
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
Dansuri populare X X
• Deplasare în –horă – pe muzică populară – înainte şi înapoi
• Oprire bătaie din palme, sau din picior pe ritmul muzicii 2- 4 timpi. Întoarcere prin păşire 4- 8 timpi, şi bătaie din palme 4, 8 timpi pe ritm. X

X X

X
• Hora Unirii X X X X
• Alunelul- din mers pe ritmul muzicii
• - cu paşi de dans
• Sunt fetiţă dobrogeană, pasul de geampara. X

X
X
X
X
X

Structura activităţii de educaţie fizică, presupune succesiunea în timp a 7 momente, potrivit obiectivelor urmărite particularităţile sale sunt determinate de următorii factori:
• prezenţa a două teme într-o activitate astfel - o temă de învăţare sau consolidare a unei deprinderi motrice şi o temă de educare a unei calităţi motrice posedând ca mijloc de acţionare un joc de mişcare, sau cea de a doua temă poate să fie de consolidare a unei deprinderi motrice însuşite anterior şi să se realizeze tot printr-un joc de mişcare, sau parcurs aplicativ sau ştafetă.
• necesitatea pregătirii organismului copiilor pentru efort, ceea ce presupune respectarea primului moment a activităţii şi a acţiunilor specifice de realizare a acestuia, prin folosirea variantelor potrivite de mers, alergare precum şi dozarea lor corespunzătoare şi alternarea lor cu exerciţiile de respiraţie.
• Acţionarea asupra dezvoltării fizice armonioase a organismului copiilor prin exerciţiile analitice segmentare prezente în momentul al treilea al activittăţii.
• Solicitarea permanentă a deprinderilor motrice însuşite şi formarea altora noi.
• Dezvoltarea calităţilor motrice de bază în cadrul momentului 4 sau 6.
• Revenirea obligatorie a organismului copiilor după efortul depus prin intermediul unui joc de mişcare liniştitor sau a unor exerciţii de respiraţie executate din deplasare sau de pe loc.
• Analiza activităţii se va face atât global cât şi individual prin stimularea cu aprecieri pozitive a evoluţiilor execuţiilor bune, dar şi a celor mai puţin bune prin ....
Specialiştii domeniului au promovat pe parcursul trecerii timpului mai multe modalităţi de structurare a activităţii de educaţie fizică: pe părţi, momente, etape, verigi,sau pe situaţii de instruire. Indiferent care ar fi denumirea componentelor din structura activităţii, prin aceasta trebuie să se creeze cadrul propice de rezolvare a unor cerinţe de natură organizatorică, fiziologică şi metodică.

Principalele ocazii ale activităţii de educaţie fizică sunt:
• 1. Organizarea grupei
• 2. Pregătirea organismului pentru efort
• 3. Influenţarea selectivă a aparatului locomotor
• 4. Dezvoltarea calităţilor motrice viteză sau îndemânarea
• 5. Învăţarea, consolidarea sau verificarea deprinderilor motrice
• 6. Dezvoltarea calităţilor motrice forţă sau îndemânare
• 7. Revenirea organismului pe urmă efort
• 8. Analiza activităţii
Cu menţiunea că momentele 4 respectiv 6 nu vor fi prezente împreună în nici o activitate ci numai separat, fie numai momentul 4, fie numai momentul 6 , în funcţie de calitatea motrică ce apare ca temă de activitate.

În grădiniţă întâlnim 4 tipuri de activităţi de educaţie-fizică
• Activităţi de învăţare atunci îndată ce avem ca temă de activitate învăţarea unei deprinderi motrice, sau ambele teme de activitate de învăţare a două deprinderi motrice a căror variantă au elemente de structură asemănătoare cum ar fi- mers cu genuchii sus sau „ mersul berzei” şi alergare cu genunchii sus .
Sau, învăţarea unei deprinderi motrice o temă, şi educarea unei calităţi motrice cea de a doua temă.
• Activităţi de consolidare atunci când avem ambele teme de consolidare a două deprinderi motrice, cu condiţia ca cele două deprinderi să fie diferite, recte săritură – săritura ca mingea – ceea ce va presupune desprinderea pe verticală şi cea de a doua temă aruncare – prindere a mingii concepută individual, tot pe verticală. Sau, consolidarea unei deprinderi motrice o temă, iar cea de a doua temă, educarea unei calităţi motrice.
Nu trebuie să fie două variante din aceiaşi deprindere motrică ca teme în aceiaşi activitate.– Nu – săritură în lungime de pe loc şi săritură în înălţime cu atingerea unui obiect suspendat, ambele ca teme de consolidare în aceiaşi activitate.
• Activităţi de verificare, atunci când se va verifica nivelul de însuşire- stăpânire a unor deprinderi motrice consolidate anterior. Verificarea se poate face prin intermediul unui parcurs aplicativ care să conţină deprinderile motrice supuse verificării. Se va urmării în special corectitudinea realizării deprinderilor motrice respective şi nu viteza de execuţie a acestora
• Activităţi de tip mixt, atunci când cele două teme de activitate sunt combinate astfel: a- învăţarea unei deprinderi motrice şi
consolidarea unei deprinderi motrice
b- consolidarea unei deprinderi motrice şi
verificarea nivelului de stăpânire-însuşire a unor deprinderi motrice anterioare sau a unei deprinderi motrice consolidate anterior cum ar fi – săritura în lungime de pe loc, sau aruncarea la ţintă.
Gh Cârstea, specialist al domeniului educaţiei fizice, precizează unele aspecte importante ale calităţilor motrice în cartea – Teoria şi metodica educaşiei fizice- pag 61,62, astfel:
“ calităţile motrice numite şi calităţi fizice nu se dobândesc nu se capătă, pe parcursul existenţei umane. Oamenii se nasc cu anumiţi indici ai calităţilor motrice.Aceşti indici se dezvoltă în ontogeneză de la sine din pricina vieţii, până la o anumită vârstă şi apoi încep să scadă într-un ritm diferenţiat determinat de multe variabile.
Orice act motric sau acţiune motrică implică în efectuarea lor toate calităţile motrice dar cu pondere diferită. Calităţile motrice sunt în strânsă legătură cu deprinderile motrice.La vârste mici se dezvoltă toate calităţile motrice dar se pune accent pe viteză şi îndemânare.Calităţile motrice se pot dezvolta în absolut orice perioadă a anului calendaristic.Programarea dezvoltării lor este dependentă de alte variabile şi nu de anotimp.În lecţia de educaşie fizică fiecare calitate motrică se abordează ca temă. „
Un alt specialist al domeniului I. Şiclovan , consideră că: „ nu există limită inferioară de vârstă pentru începerea dezvoltării calităţilor motrice, ci se află doar metode şi mijloace adecvate acestora, perioade de dezvoltare mai puternică şi de relativă stagnare.” (Citat de S.F.Todea , pag.24, în cartea „Metodica educaţiei fizice şi sportive,”Buc 2006)
Oricare dintre calităţile motrice se va dezvolta eficace cu condiţia ca asupra ei să se acţioneze în cadrul mai multor activităţi de educaţie fizică confecționate consecutiv.
Specialiştii domeniului consideră că, deprinderile motrice se dobândesc,se formează, se învaţă, se consolidează şi se perfecţionează. Ele sunt aşa cum afirmă Gh.Cârstea .
“ acţiuni motrice umane însuşite pe parcursul vieţii individuale, prin exersare conştientă şi sistematică. Deprinderile se formează se însuşesc atât în practica vieţii dar şi în procese instructiv educative special organizate de tip educaţie –fizică sau antrenament sportiv.”
Aceeaşi părere despre deprinderile motrice o împărtăşeşte şi S.F.Todea „ deprinderile motrice nu sunt înnăscute, ele sunt elemente ale activităţii voluntare a omului. Formarea deprinderilor motrice este o activitate reflex condiţionată, realizată printr-un număr mare de repetări a unor exerciţii special alese, a interacţiunilor dintre diferite excitaţii – vizuale,chinestezice,auditive, transmise scoarţei în aceeaşi ordine şi cu aceeaşi intensitate ( A .Demeter p 11 citat de S.F.Todea pag 24)” .
„Deprinderile motrice se consolidează şi perfecţionează în timp. De asemenea o altă caracteristică este aceea că deprinderile motrice sunt unice şi ireversibile, deci nici o deprindere motrică nu seamănă cu o altă deprindere motrică. Deprinderile motrice poartă amprenta particularităţilor individuale ale subiecţilor.Acest lucru este important a fi reţinut mai cu seamă în procesul de învăţare, formare a deprinderilor motrice”.(S.F.Todea, apg.24,25)
Principalele categorii de mijloace de acţionare în cadrul activităţilor de educaţie fizică în grădiniţă sunt: jocul de mişcare, exerciţiile pentru dezvoltarea fizică armonioasă a organismului,exerciţiile specifice de învăţare a deprinderilor motrice de bază şi aplicative, ştafetele şi parcursurile aplicative. Toate aceste mijloace prudent selcţionate, sau realizate, adaptate şi dozate corespunzător particularităţilor de vărstă şi nivelului de pregătire a grupei de preşcolari, şi nu în ultimul rând rapotate la scopul, obiectivul urmărit.

Aceste detalii demonstrează faptul că educaţia-fizică exprimată prin prisma procesului de predare-învăţare nu este aceiaşi la toate nivelurile de învăţământ, fiecare nivel începând cu cel preşcolar impune prin specificul său şi a particularităţilor de vârstă ale subiecţilor trăsături, elemente de instruire specifice nivelului respectiv. Astfel, nivelul educaţiei timpurii a copiilor de vârstă de la 3 la 6/7 ani, conturează următoarele elemente de specificitate ale educaţiei fizice pe care le regăsim bine-nţeles în cadrul activităţilor de educaţie-fizică
• timpul de desfăşurare a activităţii grupa mica 30 min, grupa preg. 40 min/ 45 min
• organizarea colectivului gr. mica ( linie, cerc, )
• mijloacele – jocul de miscare
• materialele specifice
• terminologia adaptată
• ponderea momentelor de activitate şi contopirea unora
• metodele

Principalele metode utilizate în procesul de predare-învăţare sunt: din cadrul
• metodelor verbale – expunerea, povestirea, explicaţia, conversaţia.
Din cadrul
• metodelor intuitive – demonstraţia care poate fi făcută global-integral ca “model” sau parţial, pe fragmente. Demonstraţia mai poate fi realizată şi de către un preşcolar.
Demonstrarea cu ajutorul imaginilor va completa demonstrarea directă. O altă metodă intuitivă este - observarea execuţiei altor subiecţi.
Din cadrul metodelor practice
o exersarea, care poate fi realizată global sau fragmentar în funcţie de complexitatea deprinderii respective.
o metoda de corectare a greşelilor de execuţie care presupune intervenţia verbală, intervenţia prin gesturi şi semne, intervenţia asupra subiectului
o metode de sigurare şi sprijin care presupun asistenţa subiecţilor în timpul exersării, asigurarea, ajutorul şi sprijinul.

Terminologia de specialitate, şi terminologia adaptată utilizată la nivel preşcolar

O condiţie absolut neapărată pentru o derulare optimă a activităţilor de educaţie fizică în grădiniţă constă în cunoaşterea particularităţilor anatomo-fiziologice de către educatoare. Pe baza acestor cunoştinţe, educatoarea va folosi în mod corect mijloacele, metodele şi procedeele metodice necesare, va putea să dozeze şi să adapteze corespunzător nivelului de pregătire şi înţelegere a copiilor mijloacele cu care acţionează în cadrul activităţilor instructiv educative.
Terminologia specifică educaţiei-fizice cuprinde vocabularul de specialitate care se referă la denumirea mişcărilor şi exerciţiilor, a poziţiilor şi a acţiunilor corpului, la denumirea aparatelor, instalaţiilor şi materialelor specifice educaţiei-fizice.Terminologia îndeplineşte următoarele condiţi.Ea trebuie să fie:
1 Concisă, adică formularea să fie scurtă, concentrată, să exprime esenţialul în cuvinte cât mai puţine.
2 Clară, adică formularea să fie explicită, să nu provoace confuzii.
3 Precisă, adică formularea să indice cu exactitate imaginea mişcărilor respective.

Noţiuni care definesc forma exerciţiului fizic:
Viteza mişcării este una dintre caracteristicile hotărâtoare ale aspectului de execuţie. Viteza de execuţie a mişcărilor poate fi: uniformă, variată, accelerată, optimă, în funcţie de cerinţele exerciţiului care trebuie executat.
Durata mişcării exprimă timpul necesar desfăşurării exerciţiului astfel încât să se obţină eficienţa cerută asupra organismului.
Traiectoria mişcării este traseul marcat de mişcările corpului sau de segmentele sale între poziţia iniţială şi cea finală a exerciţiului.
Direcţia exerciţiului reprezintă sensul de deplasare a corpului sau a segmentelor sale în timpul mişcării. În funcţie de planurile şi axele în care se desfăşoară mişcarea se disting 3 direcţii principale: înainte-înapoi, lateral ( dreapta-stanga), sus-jos şi direcţii intermediare, înainte-jos, oblic-înainte, lateral-sus.
Amplitudinea execuţiei exerciţiului înseamnă mărimea deplasării corpului sau a segmentelor sale între două repere.
Ritmul de execuţie a exerciţiului constituie succesiunea timpilor în structura unei mişcări. (T1-2-3-4) Ritmul este în strânsă legătură cu viteza de execuţie a exerciţiului şi este una dintre caracteristicile temporale ale mişcării.
Tempoul reprezintă numărul sau cantitatea de mişcări realizate în mod uniform în unitate de timp (3 sărituri în 2 sec.) Tempoul poate fi ca intensitate: lent, moderat, alert, rapid.
Gradul de încordare este concretizat de forța contracţiei musculare care efectuează mişcarea.
Corectitudinea mişcării presupune respectarea în execuţia mişcărilor a caracteristicilor spaţio-temporale ale acesteia, a direcţiei, amplitudinii, a controlului muscular, a ritmului şi a coordonării acţiunilor.
Expresivitatea presupune transmiterea stării emoţionale, a “mesajului” de către executant prin intermediul mişcărilor efectuate.

Poziţiile exerciţiilor

Pentru descrierea unui exerciţiu se punctează următoarele aspecte:
• poziţia iniţială (poziţia de plecare)
• succesiunea mişcărilor şi a poziţiilor
• poziţia finală

Poziţia iniţială ( Pi)
Este poziţia din care se inițiază exerciţiul şi poate fi una din poziţiile de bază ( stând, aşezat, culcat, ghemuit, pe genunchi, atârnat, sprijinit) sau una din poziţiile derivate.
Succesiunea mişcărilor şi a poziţiilor din cadrul exerciţiului

Ex1 Pi – stând
T1- ridicarea braţelor lateral
T2 – ducerea braţelor înainte
T3 – trecere în sprijin ghemuit
T4 – revenire
La fiecare exerciţiu se specifică numărul de repetări (2x)

Poziţia finală
Aceasta poate fi identică cu cea iniţială sau nu.
În descrierea exerciţiului trebuie să ţinem cont şi de alte aspecte cum ar fi:
• trebuie precizate doar caracteristicile poziţiilor şi mişcărilor; ceea ce este de la sine înţeles nu trebuie descris.
- Ex. ridicarea braţelor,picioarelor,balansarea braţelor,se realizează cu braţele întinse; doar dacă execuţia diferă de cea obişnuită se precizează direcţia spre ex.- ridicarea br.oblic sus.
- Ex, ridicarea piciorului stâng cândva - piciorul se subânţelege că va fi dus întins înainte; se va preciza doar în cazul următor: ridicarea piciorului stâng înainte îndoit.
dacă se realizează o mişcare cu ambele braţe, se descrie numai mişcarea respectivă; în cazul în care mişcarea se execută cu ambele braţe dar nu în acelaşi timp se foloseşte termenul – alternativ.
denumirea mişcării întotdeauna precede denumirea segmentului care execută mişcarea.
- Ex. ridicarea, coborârea braţului, piciorului etc.
- direcţia, amplitudinea, ritmul mişcării, se precizează astfel:
Ex
Pi. Stând mâinile pe şolduri
T1-2 ridicarea braţelor sus cu arcuire
T3-4 ducerea braţelor lateral îndoite cu arcuire
T5-6 ducerea braţelor lateral cu arcuire
T 7-8 revenire

Terminologia educaţiei fizice deţine următoarele categorii de poziţii şi mişcări şi comenzi
Poziţii fundamentale
Stând ( drepţi )
Aşezat
Culcat
Ghemuit
Sprijin
Atârnat

Denumirea miscarii Directia miscarii
Arcuire Înainte
Aplecare Înapoi
Îndoire Lateral –stânga, dreapta
Răsucire Sus- oblic sus
Apropiere Jos- oblic jos
Depărtare Diagonală
Ducere
Aducere
Ridicare
Coborâre
Îndoire
Întindere

Tabelul nr.1
COMENZI UTILIZATE PENTRU CONDUCEREA COLECTIVULUI

Nr.
crt. Denumire COMANDA Terminologie
adaptată
1 Pentru aliniere V-ALINIAŢI! DREPŢI!
Stăm ca soldaţii……
2 Pentru întoarceri LA DREP-TA!
LA STÂN-GA!
LA STÂNGA-MPREJUR! Atenţie !
Ne întoarcem spre....
3 Pentru repaus PE LOC REPAUS!
4 Pentru numărătoare DE LA DREPTA SPRE STÂNGA – NUMĂRAŢI!
5 Pentru treceri în alte formaţii - numărătoarea DE LA DREPTA SPRE STÂNGA CÂTE DOI, (CÂTE TREI ETC.) – NUMĂRAŢI! (1-2) (1-2-3)
6
Pentru pornire CU STÂNGUL ÎNAINTE-MARŞ!
CU OCOLIRE STÂNGA SAU (DREAPTA) - MARŞ! Pornesc soldaţii.....
7 Pentru mers în cadenţă
MERS ÎN CADENŢĂ - STÂNGUL!, STÂNGUL!
8 Pentru mers pe loc
şi oprire MERS PE LOC! 1-2-3-4!
1-2-3-4!, ATENŢIE - STAI! 1-2!
9 Pentru trecere din mers in alergare PAS ALERGĂTOR ÎNAINTE -MARŞ!
10 Pentru trecere din alergare în mers
LA PAS – MARŞ!
11 Pentru ocoliri CU OCOLIRE LA STÂNGA (DREAPTA) - MARŞ!
12 Pentru diagonală PE DIAGONALĂ - MARŞ!
13 Pentru alergare şerpuită (spirală) ÎN ALERGARE ŞERPUITĂ (SPIRALĂ) - MARŞ!
14 Pentru trecere din coloana câte 1 în coloană câte 2 PE CENTRUL SĂLII, DIN COLOANĂ CÂTE 1 ÎN COLOANĂ CÂTE 2 – MARŞ! Câte doi, căte doi mergem toţi în pas vioi....
15 Pentru trecere din coloană câte 2 în coloană câte 1
LA CAPĂTUL TERENULUI (REPERUL) DIN COLOANĂ CÂTE 2 ÎN COLOANĂ CÂTE 1 – MARŞ!

16 Pentru trecere din coloană câte 1 într-o coloană câte 2 PE CENTRUL SĂLII DIN COLOANĂ CÂTE 1 ÎN COLOANĂ CÂTE 2!

Tabelul nr.2
POZIŢII FUNDAMENTALE ŞI DERIVATE

Nr.
crt.
POZIŢII FUNDAMENTALE POZIŢII DERIVATE
Terminologie
adaptată

1

STÂND STÂND DEPĂRTAT
STÂND PE UN PICIOR
STÂND PE GENUNCHI
Cu membrele pe şolduri
Cu br. pe aproape corp
Cu br.lateral

“stăm ca barza”

2

AŞEZAT
AŞEZAT
Cu picioarele apropiate
Cu picioarele depărtate
Cu picioarele depărtate îndoite- talpă în talpă
Cu picioarele încrucişate

« fluturaşi »

“ stăm turceşte”

3

CULCAT CULCAT
dorsal- pe spate
facial- pe burtă
lateral

4

GHEMUIT
GHEMUIT
Sprijin pe palme
Cu un picior întis lateral
Cu un picior întins înainte
Cu un picior întins înapoi

Stăm ca iepuraşii

5
SPRIJIN

SPRIJIN
Pe mâini la perete, la scară fixă, la dulapuri
Lateral pe o mână

6
ATÂRNAT
ATÂRNAT
La scară fixă, la bară
Mixt – de braţe şi picioare

Stăm ca maimuţica

Tabelul nr.3
DEPRINDERI MOTRICE DE BAZĂ

Nr.
crt.
DEPRINDERI MOTRICE DE BAZĂ MIJLOACE DE ACŢIONARE PENTRU FORMAREA DEPRINDERILOR MOTRICE
Terminologie
adaptată

1

MERS VARIANTE DE MERS
Mers normal
Mers în cadenţă
Mers pe vârfuri
Mers pe călcâie
Mers cu arcuirea braţelor sus şi jos
Mers cu arcuirea unui br. Sus şi a celuilalt jos
Mers cu rotarea br. spre înainte
Mers ghemuit
Mers cu sprijin pe palme
Mers cu pas fandat

Mergem ca soldaţii
Mergem ca balerinii

Mergem ca gimnaştii

Mersul piticului
Mersul ursului
Mersul uriaşului

2

ALERGARE
ALERGARE
Alergare uşoară
Alergare cu genunchii sus
Alergare cu pendularea gambelor înapoi
Alergare cu picioarele întinse înainte sau cu forfecarea picioarelor înainte
Alergare cu pas de galop
Alergare cu pas adăugat sau lateral

Alergăm ca sportivii

Tăiem cu forfecuţa....

Alergăm ca şi căluţii

3

SĂRITURĂ
SĂRITURĂ
Sărituri pe loc
cu desprindere pe verticală
- pe 2 picioare
- pe un picior
Săritură din apropiat în depărtat lateral cu revenire
Săritură din apropiat în depărtat înainte şi înapoi cu revenire
Săritură cu forfecarea picioarelor înainte şi înapoi
Sărituri cu deplasare
Sărituri pe 2 picioare – succesive
Sărituri pe un picior – succesive
Sărituri cu trecere peste obstacole
- cu bătaie pe 2 picioare
- cu bătaie pe un picior şi trecere prin păşire
- cu bătaie pe un picior şi aterizare pe două picioare
Săritura în lungime de pe loc
Săritura în înălţime cu atingerea unui obiect suspendat
Săritură în adâncime
Săritură peste coardă

Sărim ca mingea

Sărim ca iepuraşii

Sărim ca broscuţele

Sărim ca ........

4

ARUNCARE
PRINDERE
ARUNCARE- PRINDERE
Aruncare

Tabelul nr.4
DEPRINDERI MOTRICE APLICATIVE

Nr.
crt.
DEPRINDERI MOTRICE
APLICATIVE MIJLOACE DE ACŢIONARE PENTRU FORMAREA DEPRINDERILOR MOTRICE
Terminologie
adaptată

1

ECHILIBRU ECHILIBRU STATIC
Menţinerea trupului în anumite poziţii
Stând pe un picior cu br. lateral, calălalt picior menţinut oblic înainte încordat – menţinerea poziţiei cât mai mult timp
Aceiaşi poziţie, la care se modifică menţinerea piciorului, laeral sau înapoi.
Aceiaşi poziţie se experimentează şi cu ridicarea piciorului de susţinere pe vârf şi menţinere.
ECHILIBRU DINAMIC
Parcurgerea unei distanţe între 2 linii paralele trasate pe sol
Parcurgerea unei distanţe pe o linie trasată pe sol în diferite variante- mers pe vârfuri, mers cu spatele pe direcţia de deplasare, mers ca piticii
Mers în echilibru pe banca de gimnastică si cu alte variante

Săm ca statuile

Trecem puntea..

Mergem ca acrobatul....

2

TÂRÂRE TÂRÂRE
Joasă- cu tot corpul pe sol, prin mişcarea braţelor şi picioarelor, sau numai cu mişcarea braţelor
Medie- pe genunchi şi palme
Înaltă – cu sprijin pe palme şi picioare

Ne târâm ca soldaţii

Ne târâm ca bebeluşii

3

4

TRACŢIUNE
ÎMPINGERE

TRANSPORT TRACŢIUNE
Tracţiune cu ambele braţe prin tragerea corpului şi alunecarea acestuia pe banca de gimnastică
Tracţine- joc prin tragerea în sens contrar a unei sfori de către 2 echipe
Tracţune – trage săniuţa pe zăpadă, sau sacul de cartofi, sau targa, sau ceva improvizat
ÎMPINGERE
Joc – împingere în palme pe perechi
Împingerea mingii medicinale cu picioarele
TRANSPORT
Transportul cuburilor şi clădirea lor
Transportul jucăriilor dintr-un cerc în altul
Transportul unui copil de către alţi doi
Transportul în cârcă a unui copil
Transportul obiectelor din sala de grupă, a mesei, a băncuţei- pe echipe

Să alunecăm...

Ridichea cea uriaşă

Lupta cocoşilor

5

CĂŢĂRARE
ESCALADARE

CĂŢĂRARE
Căţărare la scara fixă cu ajutorul mâinilor şi picioarelor, prin urcare alternativă şi sprijin mixt
Căţărare laterală prin trecere de pe o scară fixă pe cealaltă prin priză dublă de braţ şi picior de aceiaşi parte.
Căţărare pe banca de gimnastică sprijinită cu un capăt pe scara fixă.
ESCALADARE
Escaladare- pe masa de grădiniţă cu mâinile şi trunchiul şi trecere în partea opusă sau escaladarea catedrei, sau escaladarea unui aparat de gimnastică- lada.

..............