PPS.MyForum.ro :: I. Caracteristicile organizaŃiei militare pe pps.myforum.ro

Marya · Administrator

1. Obiect si domenii
Psihologia militară poate fi văzută ca încorporarea principiilor, teoriilor, metodelor,
cunostinŃelor de psihologie generală, socială etc. în interiorul ambientului militar. Domeniile
consacrate ale psihologiei (experimentală, clinică etc.) sunt aplicate, relaŃionate la o populaŃie
specifică.
Psihologia militară este un domeniu larg si extrem de complex, nu se află domeniu al
psihologiei (teoretic sau aplicativ) care să nu aibă aplicabilitate în armată. Pentru a înŃelege acest
lucru, vom enumera problematica psihologiei militare:
- selecŃia, evaluarea si repartizarea potenŃialilor militari pe arme, specialităŃile militare
– de fapt aici a început să se dezvolte psihologia militară: SUA, în Primul Război Mondial, a
repartizat peste 1 milion de persoane pe specialităŃi, după aptitudini, iar în al Doilea Război
Mondial peste 7 milioane de persoane;
- instruirea si evaluarea performanŃelor – instruirea militară:
o are un caracter stresant;
o se desfăsoară într-un context nespecific (nu se pot simula perfect condiŃiile de
război, deci implicarea este mai mică faŃă de situaŃia reală);
o rezultatele instruirii pe câmpul de luptă se evaluează în termenii de viu sau
mort!
- diferenŃele de performanŃă în luptă ale unor militari cu aceeasi dotare tehnică se
datorează unui complex de factori care trebuie studiaŃi: conducerea, moralul, experienŃa,
motivaŃia, disciplina, cultura, instruirea etc.; referitor la disciplina militară, se consideră că
„armata te dresează”, dar acest „dresaj” reprezintă condiŃionarea executării fără proteste a unui
ordin, ceea ce reduce pierderile de vieŃi în război;
- personalul militar este deseori solicitat să acŃioneze în condiŃii grele sau care
ameninŃă viaŃa, într-o multitudine de ambiente: altitudine, temperaturi ridicate/joase, radiaŃii,
vibraŃii etc. ale căror efecte asupra personalului trebuie vestite (vibraŃiile pătrunzătoare au foarte
multe efecte, printre care impotenŃa sexuală);
- lupta armată poate dura perioade mai mari de timp, ceea ce duce la deprivări de
somn, oboseală, pierderi de efective, psiho-traumatisme (trebuie celebre efectele si găsite
măsuri de combatere a acestor efecte, măsuri pentru a pregăti oamenii să reziste);
- influenŃa comandanŃilor asupra subordonaŃilor – nu este întâmplător faptul că o
orientare recentă în leadership accentuează necesitatea formării unor calităŃi charismatice la
conducătorul militar (diferenŃa manager-leader: leaderul îsi motivează subordonatul, managerul îl
tratează ca pe un angajat);
- socializarea militară prin sistemul de norme, prin cerinŃele de încadrare în disciplina
militară, urmăreste să formeze acele conduite care garantează acŃiunea în condiŃii de certitudine, atât
în situaŃii de rutină, cât si în situaŃii extreme (în lupta armată); instituŃia militară are toleranŃă zero
la incertitudinea comportamentală;

- în armată trebuie concepută o cât mai mare compatibilitate om-masină, om-progres
tehnic;
- instruirea militară trebuie să prevină reacŃiile de tip dezadaptativ si psihiatric, pe timp
de pace si de război;
- personalul militar îsi îndeplineste multe din funcŃiile sale în unităŃi, grupuri mici, ori
aici formarea coeziunii de grup, asigurarea compatibilităŃii personale este foarte importantă;
activitatea în grup poate veni de multe ori în contradicŃie cu cerinŃele si individualismul societăŃii
moderne;
- programe de tratament psihologic si reabilitare;
- schimbările politice si economice din ultimul timp au dus la schimbarea misiunilor:
misiuni de menŃinere a păcii, misiuni ce presupun contact cu populaŃia civilă, ce presupun
instruire si pregătire psihologică deosebită;
- alte probleme în atenŃia psihologiei militare: dezvoltarea programelor pentru operaŃii
speciale (propagandă), operaŃii psihologice; programe de evadare, supravieŃuire, negocierea
ostatecilor, tehnici de persuasiune, pregătirea populaŃiei pentru cazuri de terorism etc.
2. Scurt istoric al psihologiei militare
Robert MearnsYerkes a elaborat testele Army Apha si Army Beta, pe baza cărora au fost
testaŃi si repartizaŃi 1,7 milioane oameni si 42.000 ofiŃeri, în momentul Primului Război Mondial. Tot
el s-a mai ocupat de perfecŃionarea sistemului de instruire militară, proceduri de asistare a
militarilor cu afecŃiuni neuro-psihiatrice.
După 1930 se elaborează AGCT (Army General Clasification Test) care a înlocuit Army
Alpha si cu care au fost testaŃi 12 milioane oameni.
1948 apare The American Soldier, scrisă de Stuffer, care descrie observaŃiile sociologice si
psihologice în al Doilea Război Mondial.
În România, există preocupări dinaintea Primului Război Mondial la indice de literatură;
1903-1904, apar cărŃi de psihologie militară; în 1939 apar 2 reviste de psihologie militară.
1940 – se înfiinŃează Institutul de Psihologie al armatei, unde activau peste 100 psihologi.
La ora actuală, în toate unităŃile militare există un psiholog.
3. Caracteristicile organizaŃiei militare
Nu putem înŃelege psihologia militară privat de a înŃelege caracteristicile organizaŃiei militare.
Toate instituŃiile militare din lume sunt destul de asemănătoare între ele, indiferent de sistemul
politic, social, cultural al Ńării de apartenenŃă (izomorfism substanŃial).
Caracteristici:
a) acŃiunea militară are drept latură lupta armată, dusă în scopul distrugerii forŃelor umane
si elemente ale inamicului – se înfruntă forŃe care urmăresc scopuri diametral opuse;
b) pregătirea pentru acŃiunea militară se face în timp de pace, ceea ce constituie anumite
dificultăŃi; acŃiunea militară este pregătită, prefigurată în condiŃii fizice si psihologice variate de
cele în care va fi executată acŃiunea;
c) desi toate organizaŃiile moderne acceptă ca posibile situaŃiile incontrolabile, armata
suportă cel mai puŃin factorul de incertitudine, tocmai pentru a condiŃiona tot mai puternic si a
obŃine factorul control; ca atare, controlul social în armată foloseste o combinație specifică a raportului convingere-constrângere;

d) organizaŃia militară poartă amprenta unor principii colectiviste în opoziŃie cu
individualismul societăŃii contemporane;
e) universul de valori, modelele de comportament ale organizaŃiei militare sunt total
diferite de cele ale economiei sociale de piaŃă: onoare, disciplină, solidaritate, chiar sacrificiu vs.
profit, competiŃie, negociere;
f) de asemenea, sistemul normativ, disciplina militară, urmăreste să depăsească si alte
disfuncŃii posibile, printre care executarea ordinului, pe de o parte, si instinctul de conservare, pe
de altă parte;
g) pentru a asigura coerenŃa în acŃiune trebuie formate o succesiune de automatisme
comportamentale.
Ca o consecinŃă a celor de mai sus, modelul profesional militar este puternic formalizat si
puternic instituŃionalizat:
- comportamentul funcŃional este prestabilit (totul este prestabilit, există reguli pentru
tot);
- sistemul statut-rol cunoaste un înalt grad de formalizare, respectiv normele de
comportament în relaŃiile inter-personale sunt strict determinate de regulamentele
militare;
- relaŃiile inter-personale (de tip funcŃional) sunt determinate de ierarhia funcŃiilor (nu ne
raportăm la om ci ca funcŃie, grad!);
- comandantul are dreptul de a regla prin ordin comportamentul subordonaŃilor; fiecare
treaptă a ierarhiei militare are trăsături distincte, ulterior cum există o serie de norme si
practici care prescriu si realizează distanŃa psiho-socială dintre sef si subordonat;
diferenŃierea pe verticală este esenŃială în raport cu cea pe orizontală; relaŃiile dintre
militari sunt ghidate de protocoalele de politeŃe sau însoŃite de adevărate ritualuri, de
aceea armata dispune de un ansamblu de simboluri si ceremonii.
Există o înșiruire de dileme organizaŃionale, o serie de aspecte potenŃial disfuncŃionale,
generate de această structură rigidă:
un posibil conflict între obținerea prin conformism si facerea prin independenŃă,
între unitatea, coerenŃa, uniformitatea comportamentală cerută si profilele psihologice
individuale, între structura formală si cea informală;
faptul că se formalizează puternic modelele de comportament, că se încearcă
rezolvarea tuturor situaŃiilor posibile prin reguli prestabilite;
uneori nevoile subordonatului sunt de o prioritate secundară, primează interesul
organizaŃiei;
o viziune pacifistă a tineretului necesită competenŃe educaŃionale speciale ale
comandantului care lucrează cu acesti tineri.