PPS.MyForum.ro :: II. Integrarea în colectivul militar

Marya · Administrator

1. DefiniŃii si caracteristici

DefiniŃie. În sens larg, integrarea este un complex de fenomene psiho-sociale care se stabilesc între un individ si o colectivitate, la pătrunderea individului în acea colectivitate, conținând consecințe si modificări reciproce si care desemnează în final o anume poziŃie a individului faŃă de colectivitatea respectivă (integrat, izolat, respins etc.).

Caracteristici:
1) este un proces multidimensional:
- integrarea are o dimensiune psiho-socială (în grup sau microgrup, relaŃiile cu ceilalŃi – indiferent ce apariŃie într-un grup modifică ceva, stârneste reacŃii în microgrup);
- integrarea funcŃională (profesională) – la cerinŃele activităŃii;
- integrarea normativă – asumarea, interiorizarea sistemului de norme – în armată, toleranŃa la încălcarea sistemului de norme este ZERO;
Este necesar ca integrarea să se facă simultan pe toate cele 3 direcŃii; dacă există un clivaj prea mare, comportamentul este disfuncŃional (pierde si organizaŃia si individul);
2) are o desfăsurarea temporală (în timp, mai multe stadii) fie pentru individul care se integrează într-un grup constituit, fie chiar pentru formarea grupului (forming, storming…);
3) are un efect transformator atât asupra individului care se integrează, cât si asupra grupului integrator (exemplul cu fata în grupul de bărbaŃi: ea a împrumutat din limbajul lor, ei si-au rafinat limbajul).
2. Factori care influenŃează integrarea
variabile psiho-individuale:
vârsta – într-un fel se integrează un tânăr, care are flexibilitate, în alt mod se integrează un individ în vârstă, care are anumite comportamente stabilizate, tipare comportamentale;
ocupaŃie, profesie anterioară – se integrează mai usor tinerii maturizaŃi mai devreme; s-a constatat că la generaŃiile tinere, prolongația perioadei de scolaritate, prelungirea dependenŃei materiale de familie, lipsa confruntării cu problemele majore de viaŃă, pot avea (toate acestea) drept rezultat o relativă întârziere a maturizării psiho-sociale; în societăŃile industriale a crescut decalajul între maturizarea biologică si maturizarea psiho-socială; lipsa confruntării cu dificultăți sociale majore, uneori o atitudine hiper-protectoare a familiei, pot crea anumite dificultăŃi de integrare într-o organizaŃie, chiar mai puŃin rigidă ca armata. Uneori, integrarea poate fi influenŃată si de imaginea anterioară (sau percepŃia) asupra organizaŃiei respective;
nivel de scolarizare, statut (social) de viaŃă anterior, mod de viaŃă, temperament, sistem de valori si atitudini, stil interacŃional (tot ce Ńine de personalitatea individului);
Remarcăm faptul că într-o anumită etapă a dezvoltării sociale, serviciul militar constituia un factor motivant, de recunoastere socială. În epoca industrială modernă, se află pacifismul si liberalismul tinerei generaŃii, care proiectează o imagine mai puŃin favorabilă asupra organizaŃiei militare, cu rezultate negative.

Modelul ASA (atracŃie, selecŃie, abandon) – fiecare organizaŃie tinde să atragă personalul care i se potriveste (în relaŃiile publice sunt persoane extrovertite, de ex.).
caracteristicile sistemului integrator – grupul, structura sa, coeziunea (vezi efectul negativ al
coeziunii ridicate, când apare un nou membru în grup), activitatea desfăsurată de acel colectiv (într-un fel se integrează individul într-un colectiv cu activitate monotonă, în alt fel într-un grup de specialisti), tipul de norme existente în acea organizaŃie (un sistem foarte clar de norme ajută integrarea);
exemplarul integrativ promovat de factorii decizionali – tipul de politici de socializare promovat de organizaŃie.

3. Etapele integrării în colectivul militar
etapa I: acomodarea – etapa de atingere (sau contact-soc) cu organizaŃia militară, care dăinuie 3-7 săptămâni în armată; subiectul se integrează în mărimea psiho-socială, cunoaste caracteristicile sistemului integrator, învaŃă rolurile prescrise, se experimentează formarea motivaŃiei
pentru activitatea organizaŃiei (aici, organizaŃia militară).
Specific instituŃiei militare, această etapă este trăită intens, puternic, pentru că intervin:
- ruperea de mediul familial, amânarea unor proiecte personale (studii, de ex.);
- încadrarea într-un ritm alert si riguros (ceea ce este permis, este obligatoriu! – somn, masă etc.);
- norme si reguli noi de viaŃă (în armată mult mai rigide);
- poziŃionarea în cadrul unei ierarhii si de regulă la baza ei (în armată, dar si în alte organizaŃii) – pentru unii indivizi această poziŃionare este trăită ca frustraŃie (teoria frustrării necesităŃilor laterale divergente în organizaŃie);
- restrângerea independenŃei acŃiunilor (mai puternică în armată),
- eforturi fizice si psihice mari;
- viaŃă în colectiv (frustrarea de intimitate în colectivitate) – toate activităŃile sunt ordonate, obligatorii si se desfăsoară în acelasi timp cu toŃi ceilalŃi;
- privarea relativă de libertate.
De aceea, prima etapă este trăită cu frământări puternice, frustraŃii, neliniste.
Indiferent de organizaŃie, atunci când comportamentele cerute, abilităŃile, sunt altele decât cele formate si acumulate la individ până la această etapă, se cauzează un soc al realităŃii la individ, indiferent de organizaŃie.
O consecinŃă posibilă a socului realităŃii este fenomenul de dezidealizare. Dacă organizaŃia a fost percepută anticipativ cu o serie de semnale pozitive, dorite, asteptate, în urma socului realităŃii toate acele atribute pozitive sunt înlocuite cu cele negative, poate apărea fenomenul de dezidealizare si atasamentul pentru organizaŃie să nu se mai producă vreodată.
Până la un punct, un anumit indice de intensitate, aceste fenomene sunt firesti, naturale.
etapa a II-a: adaptarea – ține 4-6 săptămâni; în această etapă de regulă se realizează compatibilitatea individ-grup, se acceptă si se interiorizează modelele de conduită specifice organizaŃiei militare; se atenuează frustraŃiile, nelinistile, anxietăŃile, angoasele etapei precedente; creste randamentul profesional.
etapa a III-a: participarea – pentru militarii de carieră, durează până la terminarea contractului cu organizaŃia militară; activităŃi multiple, relaŃii de cooperare, relaŃii afective; este o etapă si criteriu; cadrul normativ este acceptat; pentru cei angajaŃi periodic în armată apare un fenomen: cu 3-4 săptămâni cândva de terminarea contractului este posibil să se producă mai multe evenimente negative (accidente) datorită fenomenului relaxării (un număr mare de accidente navale, de ex., se produc pe drumul spre casă);
etapa a IV-a: integrarea propriu-zisă – are loc o identificare totală, intensă cu organizaŃia (de regulă numai la militarii de carieră); la tinerii pe bază de contract, această etapă se identifică numai la cei care intenŃionează continuarea carierei militare.
ReŃinem: procesul de adaptare nu este liniar, ci zigurat (în dinŃi de ferăstrău), pot apărea o înșiruire de dificultăŃi de adaptare. Pe urmă anumiŃi autori, cele mai frecvente conduite de inadaptare sunt:
- crizele excitativ-motorii (de nervi) – exprimă un refuz al situaŃiei, dar si o cerere de ajutor (din motive diverse, nu se cere direct ajutorul);
- fuga sau dezertarea – un refuz mai accentuat al instituŃiei militare; autorii susŃin că este tot o cerere de ajutor;
- conduitele hetero-agresive (injurii, bătăi, altercaŃii etc.) – un refuz al situaŃiei si exprimarea protestului;
- conduite auto-agresive – refuz total al organizaŃiei, suicid, alcoolism, toxicomanie,
tatuaje, etc.;
- conduite de reclamare, lamentare (stări depresive, văicăreli, reclamaŃii diverse) – sunt
conduite totusi mai socializate, care nu contravin sistemului militar.
4. Activitatea factorilor instituŃionali pentru facilitatea integrării
Factorii instituŃionali sunt: sef, psiholog, comandant; acestia trebuie să aibă în vedere:
cunoasterea caracteristicilor psiho-individuale ale celor care se integrează (ocupaŃie, vârstă, aspiraŃii, mediu de provenienŃă etc.);
repartizarea într-o activitate/specialitate în funcŃie de abilităŃi, în postul în care este cel mai compatibil;
preocuparea comandanŃilor faŃă de subordonaŃi (consideraŃia faŃă de subordonaŃi – dimensiune a conducerii);
formarea fundamentului cognitiv al integrării (să stie ce se asteaptă de la el);
asistenŃă psihologică – însăsi faptul că există psihologul si se poate apela la el, că acesta veghează asupra lor, are un urmare pozitiv, de linistire;
controlul coeziunii colectivelor – avem nevoie în armată de colective coezive, dar să nu se manifeste coeziunea ca o barieră pentru noul venit;
conduite consecvente si obiective (imparŃiale) – în perioada de integrare, nimic nu creează mai multă neliniste/frustraŃie decât conduitele inconsecvente ale persoanelor semnificative;
satisfacerea unor trebuinŃe temporare (nu trebuie să fin indiferenŃi la problemele personale ale indivizilor);
controlul interacŃiunii sub-grupurilor – întotdeauna se produce o segregare între cei cu vechime mai mare si cei cu vechime mai mică ori pe criterii de importanŃă, care trebuie controlate;
sistem de norme aplicat consecvent si obiectiv, în integralitatea lui (nu pentru unii da, pentru alŃii nu, ci tuturor în aceleasi condiŃii).