PPS.MyForum.ro :: III. Solicitări psihice în războaiele contemporane

Marya · Administrator

A. Factorul uman în războaiele contemporane
ObservaŃii sistematizate privind comportamentul uman au fost făcute încă din Primul
Război Mondial, s-au dezvoltat în al Doilea Război Mondial si au luat amploare în ultimii 30 ani,
mai ales odată cu Războiul din Vietnam si următoarele.
Obiectivele acestor observaŃii sistematizate:
- cunoasterea posibilelor efecte negative la care sunt supusi luptătorii d.p.d.v. psihologic;
- elaborarea unui complex de strategii preventive (pe timp de pace) care să vizeze
formele rezistenŃei psihologice;
- elaborarea de strategii terapeutice pentru recuperarea celor afectaŃi de luptă.
S-a constatat (premisa de plecare) că acei luptători cu instruire superioară, pregătire
psihologică superioară încă din timp de pace, au rezistat mai bine solicitărilor propriu-zise, cât si
la acŃiunile de război psihologic promovate de inamic.
A doua concluzie majoră: factorul primordial într-un război nu constă în profilul cantitativ
(numărul de luptători, cantitatea de armament), ci în valoarea lor (calitatea bate cantitatea).
Pierderile psihice în războaiele contemporane variază în funcŃie de tipul luptei, durată. De ex.:
- în conflictele zonale de mai târziu al Doilea Război Mondial, pierderile de natură psihică per
total au fost de circa 10% din integral luptători, din care 90% au putut fi recuperaŃi
cu proceduri psihice/psihologice speciale; 1% nu au mai putut fi recuperaŃi;
- în Războiul din Vietnam, 60% din pierderi au fost de natură psihică, doar 40% din
pierderi au fost mutilaŃi/morŃi;
- un alt exemplu: în timpul celui de al Doilea Război Mondial, pe măsură ce americanii
se apropiau de Japonia, insulele Okinava, în numai 10 zile au pierdut un număr mare
de oameni, 50% fiind pierderi psihologice, explicate prin fanatismul manifestat de
japonezi;
- în conflictele din Orientul apropiat, în 1973 Israelul a pierdut 30% din efective, 20% în
1982 în conflictul din Liban; armata Israelului are în prezent cel mai dominant sistem
psihologic de pregătire luptători – de regulă, la 50 militari luptători există o echipă de
intervenŃie formată din 5-6 oameni (medic, asistent, psihiatru, psiholog etc.) pentru
recuperare imediată; ca urmare a acestui sistem de pregătire si asistenŃă psihologică,
după anii ’80 numărul de pierderi psihologice în armata Israelului a scăzut la 3-5%.
Se estimează că un conflict pe arie mai extinsă (de ex. un război care ar cuprinde toată
Europa) ar putea să ducă per global la un procent între 10-25% pierderi psihice (armată, populaŃie),
mai ales dacă s-ar folosi arme de exterminare în masă (arme nucleare), la care s-ar adăuga
următoarele fenomene (ca la Hiroshima si Nagasaki): puternice stări confuzionale, panică, acte de
violenŃă, banditism, refuzul în masă al alimentelor si apei de băut (considerate radioactive); prin
efecte de sugestie si auto-sugestie, mulŃi se vor plânge de boala de iradiere (aceste rezultate s-au
demonstrat în cazul uraganului Katrina, 2006). Pierderile diferă de la zonă la zonă si în funcŃie de
calitatea oamenilor.

B. Modele de solicitări psihice în războaiele contemporane
SituaŃia de război si solicitările excepŃionale din timp de pace (catastrofe naturale,
accidente tragice) sunt similare d.p.d.v. al solicitărilor si sunt negative prin însăsi natura lor.
Încă din al Doilea Război Mondial, Stuffer a scris mai numeroase volume (printre care Soldatul
american) unde a descris solicitările fizice si psihologice la care este supus militarul, enumerând:
- pericolul (în sine) la adresa vieŃii, pericolul de mutilare;
- febra contagioasă (in diferite zone geografice);
- hrană, apă, îmbrăcăminte insuficiente;
- activităŃi desfăsurare timp îndelungat, somn insuficient;
- lipsa relaŃiilor sexuale;
- posibila pierdere a încrederii în sefi, camarazi si în justeŃea războiului;
- pierderea camarazilor, prezenŃa răniŃilor si a morŃilor;
- situaŃii de izolare;
- ambient nou, zone necunoscute, lupta pe timp de noapte;
- conflicte în interior (oboseala duce la irascibilitate, creste vulnerabilitatea);
- apariŃia sentimentului că omul nu este decât un simplu instrument;
- lipsa vieŃii private, constrângerea la viaŃă în colectiv (intervine saturaŃia).
La această tipologie au mai fost adăugate si alte solicitări apărute ulterior al Doilea Război
Mondial:
- presiunea timpului (timp redus pentru luarea deciziei si ducerea la îndeplinire a
misiunii), stresul unor decizii majore;
- posibila non-concordanŃă dintre pregătirea militarilor si efectele unui nou tip de
armament;
- schimbarea tipului de misiuni cu care se confruntă forŃele luptătoare (misiuni de pace,
război de gherilă, terorismul, deŃinerea de ostateci etc.);
- folosirea religiei ca formă de propagandă psihologică.
C. Analiza principalelor soiuri de solicitări
I. Privarea de somn, oboseala – unul din principalii factori care duce la apariŃia oboselii
este privarea de somn. Oboseala = reducerea capacităŃilor de efort fizic si psihic ca rezultat al
unor solicitări îndelungate, corelate cu stresul cumulativ.
Timpul pe urmă care apare oboseala depinde de:
- nivelul de instruire, rezistenŃa psiho-fizică a luptătorilor;
- puterea solicitărilor, momentul de luptă/deplasare/asteptare (amânarea este un factor de stres);
- nivelul coeziunii grupului de apartenenŃă (corelaŃie directă între coeziune si gradul de
rezistenŃă);
- privarea de somn (factorul principal):
o la zero ore de somn/noapte se menŃin capacităŃile operaŃionale 3 zile (72 ore); a
patra zi efectivele ies din luptă, clachează;
o la 1 oră si 30 min. somn/noapte, se diminuează tăria de acŃiune până la 50%
în aproximativ 6 zile; în a 7-a zi, 50% din efective sunt inapte (ziua critică este a
6-a pentru că a doua zi se pierde jumătate din efective);
o la 3 ore somn/noapte se menŃin capacităŃile operaŃionale la 90% pentru 9-10 zile,
după care apar probleme;

Se poate rezista perioade fără somn, dar este importantă perioada de refacere:
- la 48 ore privare de somn este nevoie de un somn de 8-12 ore neîntrerupt;
- la 72 ore privare de somn sunt necesare 24 ore de revenire (nu neapărat de somn continuu);
- la 96 ore privare de somn sunt necesare 120 ore (5 zile) de revenire;
- într-un interval de 14 zile sunt suficiente 4 ore de somn din 24, cu o anume diminuare a
capacităŃilor operaŃionale, după care este trebuință de o perioadă de refacere de 24-48 ore;
Starea de somnolenŃă maximă se manifestă între orele 3-6 dimineaŃa, când scade si
capacitatea de lucru cel mai mult.
În afara unor măsuri de instruire pe timp de pace pentru cresterea rezistenŃei, se recomandă
asigurarea unui minim de somn de 4 ore din 24. Dacă nu avem posibilitatea, oferim 3 ore de somn
între orele 3 si 6 dimineaŃa, somn neîntrerupt.
S-a constatat că având o bună pregătire psihologică se poate rezista si 72 ore de nesomn
fără consecințe deosebite.
Efectele privării de somn:
- erori de omisiune (mai ale cifre);
- scăderea rapidă a atenŃiei;
- cresterea timpului de reacŃie (apariŃia lentorii);
- degradarea capacităŃii de argumentare logică (scade coerenŃa – nu se pierd deci 2 nopŃi înainte
de examen ☺);
- dificultăŃi crescute de înŃelegere a consemnelor; în general, toate activităŃile intelectuale sunt
mai greu de realizat;
- posibile stări depresive, iritabilitate, furie, paradoxal se poate manifesta euforie;
- cei obosiŃi devin mai vulnerabili la atacurile prin surpriză.
II. Durata acŃiunilor de luptă – solicitările specifice câmpului de luptă sunt stresante, au
caracter neobisnuit, agresiv, violent, cu ameninŃări la adresa vieŃii (ca si anumite situaŃii pe timp
de pace), ca atare rezistenŃa, stabilitatea psiho-fizică trebuie menŃinute un timp cât mai îndelungat.
Ori, de regulă, acŃiunile de luptă deținând o durată îndelungată, menŃinerea comportamentului timp
îndelungat devine un obiectiv.
Manifestările pierderii capacităŃii de acŃiune se deține astfel:
a) manifestări iniŃiale ale pierderii capacităŃii de acŃiune (care presupune 30-35 zile solicitări
intense, acŃiune susŃinută, stresantă) – încep să apară:
- scade randamentul intelectual;
- scade viteza de prelucrare a informaŃiilor;
- scade atenŃia;
- diminuare a forŃei fizice;
- diminuare a spiritului de observaŃie;
- perturbări în coordonarea si amplitudinea (motrică) a miscărilor;
- blocaje ale memoriei;
- dificultăŃi de înŃelegere a consemnelor;
- procese decizionale greoaie;
- stări de anxietate;
- lamentări (se plâng că nu mai fac faŃă situaŃiei);

b) manifestări intermediare (durata acŃiunilor stresante: 35-45-50 zile) – se amplifică toate
manifestările de mai sus, la care se adaugă:
- scade capacitatea de concentrare;
- iniŃiativa, autocontrolul, scad;
- deteriorarea accentuată a proceselor decizionale;
- irascibilitate crescută, agitaŃie psihomotrică sau lentoare accentuată, ce poate să meargă
până la apatie totală, pasivism, indiferenŃă; paradoxal, la unii militari apare logoree,
cresterea sentimentului de teamă si scade destul de mult precizia focului (trag aiurea, nu
sunt în situație să se apere);
c) după 45-50 zile, manifestări finale:
- scăderea vigilenŃei (atenŃia susŃinută);
- confuzii mentale;
- decizii plenar inadecvate, decizii stereotipe;
- palpitaŃii, tremurul accentuat al extremităŃilor;
- transpiraŃii reci;
- senzaŃii de vomă, senzaŃii de gură uscată;
- presant si des, senzaŃii fiziologice;
- unii refuză alimentele, alŃii posedă lipsă radicală de autocontrol manifestată prin
abandon total, fugă minus direcŃie sau furie oarbă;
- unii conține manifestări de zel absurde, neadaptate.
De regulă, cam după această perioadă, capacităŃile operaŃionale scad sub pragul critic si cei
în cauză trebuie înlocuiŃi.
Concluzia: oamenii trebuie să reziste cât mai mult si asistaŃi îndeaproape.
III. Desfăsurarea acŃiunilor pe timp de noapte, în ambienturi deschise – apare o senzaŃie
de neputinŃă, din cauza faptului că dacă ziua luptătorul primeste 80% din stimuli pe cale vizuală,
noaptea nu mai are control, apare anxietate, teamă, vulnerabilitate, efect terifiant (noaptea dispar
zgomotul de fond/ambient sonor, culorile, miscarea) de unde stimularea imaginaŃiei (orice umbră
este un inamic), în general senzaŃie de însingurare, neîmplinire, false identificări, alarme false