| Marya |
| Administrator |
 |
| |
| Data inscrierii: 20/Iun/2008 |
| Mesaje: 1104 |
| Localitate: Constanta |
|
|
|
 |
|
 |
|
(aplicabilă si la victima accidentului de muncă)
1. Rana traumo-fizică si psihologică
Unul din factorii solicitanŃi în război este pierderea camarazilor, rana. Evenimentul
traumatic (rana fizică) se realizează întotdeauna pe neasteptate (nimeni nu anticipează), de regulă
când militarul este foarte motivat (pe câmpul de luptă/la locul de muncă) si brusc apare acest
obstacol.
ConsecinŃele apariŃiei evenimentului traumatic:
a) pierderea controlului asupra situaŃiei (neanticipate) – evenimentul traumatic anihilează
toate motivaŃiile, răstoarnă rapid toate planurile motivaŃionale, oamenii neelaborând variante de
acŃiune pentru această posibilitate; de regulă, oamenii, premergător unei acŃiuni importante nu acceptă
propria vulnerabilitate (sentimentul de invulnerabilitate personală: lor nu li se poate întâmpla);
b) durerea, tulburările senzoriale zonale – durerea fizică răstoarnă fantezia soldatului
glorios în luptă, se tulbură stereotipiile;
c) senzaŃia de sfârsit al lumii – toate planurile de viitor sunt date peste cap, proiecŃiile,
aspiraŃiile personale/profesionale, toată viaŃa proiectată nu va mai fi;
d) anihilarea verigilor motivaŃional-afective legate de grupul de apartenenŃă (el este rănit,
ei sunt valizi); apar reacŃii instinctive de disperare; handicapul fizic si/sau senzorial alterează
sentimentul de apartenenŃă la grup, de aici senzaŃii de abandon si comportamente antisociale; se
schimbă priorităŃile rănitului (nimic nu mai este important în afara integrităŃii fizice si a vieŃii);
e) în esenŃă, schimbare radicală în plan proiectiv a viitorului, senzaŃia de abandon.
Manifestările comportamentale concrete:
- faza egoistă de comportament – militarul solicită ca el să fie în centrul atenŃiei, el este
cel care trebuie să fie ajutat, dezinteres faŃă de absolut orice altă persoană; se mai numeste regresie
infantilă;
- reacŃii ilogice – din cauza faptului că judecă altfel, apar comportamente considerate
ilogice de ceilalŃi: supunere mai dificilă, respingere a celor care se ocupă de ajutorarea răniŃilor
si/sau comportamente violente, antisociale; la unii posibil apariŃia panicii (perspectivele îl
panichează);
- stări de prostraŃie (de anihilare, blocaje psihice) – militarul este depresiv, anxios,
preocupat exclusiv de a nu rămâne paralizat, la care se adaugă trăirile încercate în timpul
îndelungat (sau perceput ca îndelungat) de evacuare a sa, în momentul asteptărilor chinuitoare legate
de lista de priorităŃi, care se completează la socul psihic al rănii; în aceste sens, Salmon (psiholog
american) vorbeste de 3 principii: principiul urgenŃei (luat imediat de acolo), principiul
proximităŃii (nu trebuie „plimbat” prea mult, ci dus la întâiul spital/unitate de intervenŃie),
principiul espectanŃelor pozitive (insuflarea încrederii că se va face bine);
- sindromul revendicativ faŃă de superiori (ei sunt de vină că s-a întâmplat –
personificarea genului patogen), care poate îmbrăca o înfățișare agresivă, este asociat cu un sentiment
de disperare (face estimări faŃă de sfârsitul carierei, incertitudini privind calitatea vieŃii viitoare);
- sindromul de recunoastere (sindromul de despăgubire) – rănitul îsi acceptă statutul, dar
vrea să-i fie recunoscut oficial, într-o formă sau alta (reacŃie pozitivă care apare ulterior un timp);
- evident, raŃionamentele, sentimentele si comportamentele celui rănit sunt influenŃate
de: rana concretă, situaŃia concretă, personalitatea militarului, modul în care este asigurată si
percepută intervenŃia medicală de recuperare a soldatului, tipul de relaŃie cu medicul (în armată nu
există probabilitatea de a alege propriul terapeut, ceea ce poate genera neîncredere, suspiciune);
- un alt factor care determină tipul de reacŃie: gradul – medicul este considerat rece,
detasat, lipsit de suflet, mai ales îndată ce diferenŃa de grad este foarte mare („ce stie ofiŃerul prin ce
trec eu? nu pune pasiune”) si se pot dezvolta 2 soiuri de atitudini faŃă de medic:
resemnare si acceptare pasivă (duce la diminuarea moralului);
poziŃie dură, revendicarea vehementă unor drepturi, provocări si ameninŃări la
adresa medicului (agentul patogen este personificat în medic), reacŃie foarte
posibilă mai ales că în cazul rănii fizice rănitul nu este consultat cu privire la
deciziile curative luate.
2. Strategii psihomedicale (cum procedăm cu ei)
a) reducerea timpilor de recuperare si a prespitalizării (perioadelor de asteptare), prin care se
câstigă strict medical, dar se previn si stările/crizele anxioase, de abandon (asigurarea urgenŃei
si proximităŃii, cf. Salmon);
b) informare specifică (făcută cu grijă) în perioada de pregătire a acŃiunilor militare (a militarilor
sau a populaŃiei în care se prognozează o situaŃie critică), organizarea si funcŃionarea spaŃiilor
medicale, a structurilor sanitare, proceduri de evacuare, organizarea locurilor de primire/triaj,
locuri pentru tratament de durată, complexuri de proceduri consecutive unui eveniment
traumatic;
c) comportamente adecvate ale personalului sanitar: calm si siguranŃă, proceduri standardizate
(nu haotice), ambient de lucru curat si silenŃios (toate induc acel sentiment că rănitul intră
într-un circuit adecvat si eficient); espectanŃe pozitive (este ideal ca rănitul să fie internat în
salon cu oameni în curs de vindecare (apar inducŃia, sindromul frunzei pictate);
d) acolo unde este necesară o perioadă de asteptate, se recomandă proceduri pregătitoare
(bandaje provizorii, calmante, perfuzii etc.) pentru ca rănitul să nu se simtă abandonat;
e) asistenŃă psihologică pe timpul internării.
ReacŃiile rănitului pot fi contagioase si se pot oferă si celorlalŃi! |
|
