PPS.MyForum.ro :: NOTE DE CURS - Vizualizare subiect 397 pe pps.myforum.ro

Marya · Administrator

Tematica de curs

1. Delimitari conceptuale. Modele de consiliere.
2. Principii si obiective ale consilierii pedagogice.
3. Bazele teroretice ale consilierii pedagogice.
4. Factorii implicati in procesul de consiliere pedagogica
5. Etape ale procesului de consiliere pedagogica.
6. Metode si tehnici specifice de consiliere pedagogica.
7. Elemente de etica si de ontologie privind profesia de consilier scolar.

Teme de seminar

1. Preventia consumului de droguri in scoala. Rolul consilierii pedagogice.
2. Copii si adolescentii cu tulburarii de comportament. Modalitati de consiliere pedagogica.
3. Modalitati de preventie ale insuccesului scolar.
4. Relatia de consiliere. O relatie de comunicare.
5. Deficitul de comunicare intre copii si parinti, intre profesor si elevi.

Teme de studiu
( comune cu O.S.P.)

1. Autocunoastere si dezvoltare personala
2. Comunicarea si abilitatile sociale.
3. Managementul informatiilor sociale.
4. Planificarea carierei.
5. Stil de viata sanogen.

Bibliografie

1. Allport – “Structura si dezvoltarea personalitatii”.
2. Steluta Andrei si Madalina Belsin – “Consiliere si orientare. Concepte moderne si idei practice”, Editura Crizon, cta, 2007.
3. Adriana Baban – “Consiliere educationala”, Cluj-Napoca, 2001.
4. Eric Berne – “Jocuri pentru adulti”, Editura Almateia, buc., 2002.
5. Irina Holdevici – “Gandirea pozitiva. Ghid practic de psihoterapie rational emotiva si cognitiva comportamentala”, Editura stiintifica si tehnica, 1999.
- “Elemente de psihoterapie”, Editura All, Buc.
6. Ivey – “Abilitatile consilierului – abordare din perspectiva microconsilierii”, Editura Cluj-Napoca, 1999
7. Mihai Jigau – “Consilerea carierei, Buc., 2001.
8. Gabriela Lemeni – “Consiliere si orientare”, Editura A.S.C.R.
“Ghid de educatie pentru cariera”.
9. Gabriela Lemen si Mircea Mictea – “Consiliere si orientare”, Editura A.S.C.R.
10. Stroe Marcus – “Empatie si personalitate”, Editura Atos, Buc., 1997.
11. Moraru Monica – “Consiliere psihopedagogica si orientare scolara si profesionala”, Editura Muntenia, Cta, 2004.
12. Mihaela Roco – “Creativitate si inteligenta emotionala”, 2001.
13. Adriana Rotaru – “Consiliere si orientare”, Editura Arves, Craiova, 2002
14. Georghe Tomsa – “Consiliere si orientare in scoala”, Casa de editura Piata Romaneasca, Buc. 1999.
- “Orientarea si evoluția carierei la elevi”, Buc., 1999.
15. Cristina Zdrehusi – “Elemente de consiliere educationala”, Editura Universitatii din Oradea, 2004.

Marya · Administrator

Delimitari conceptuale. Feluri de consiliere

1. Delimitari conceptuale.
Consilierea = provine din englezescu ghiden – apare in S.U.A. in preajma sec. XX ca domeniu psihoterapeutic cu o orientare pregnant educationala.
In S.U.A. in 1947 este un domeniu bine conturat, unde se reprezintă un departament al consilierei pedagogice A.B.A.
Termenul de consiliere descrie relatia inter-umana de comunicare si ajutor dintre o persoana specializata – consilierul si persoana sau grupul care solicita asistenta de specialitate (client/consiliat/subiect).
Relatia dintre consilier si persoana consiliata este una de alianta, de participare si colaborare reciproca, ceea ce face posibila exprimarea ideilor, a sentimentelor, a propriilor valori si convingeri.
Asociatia britanica pentru consiliere fondata in 1977, defineste consilierea ca find utilizatia priceputa a relatiei interpersonala pentru a facilita autocunoasterea, dezvoltarea, maturizarea resurselor personale.
Consiliera este un mijloc de autocunoastere, de creștere a personalitatii, este dupa multi autori o experienta de comunicare si cautare, o modalitate de optimizare a relatiilor interpersonale, de rezolvare a unor crize existentiale sau de invatare a unor modele comportamentale (ascultarea activa, comportament asertiv, stabilirea unor scopuri, luarea decizilor, rezolvarea de probleme, de conflicte, etc.)

Caracteristici:
Preocuparea acestia pentru preventia neajunsurilor ce pot impiedica dezvoltarea si functionalitatea normala a persoanei.
Strategia de preventie consta in identificare situatiilor si dificultăților de risc, si actiunea acestora inainte de declansarea unor crize personale.
Aspecte esentiale ale consilierii sunt:
Confidentialitatea
Sinceritatea
respectul reciproc
In lipsa acestora consilierea nu-si are sensul.
2. Tipuri de consiliere
Literatura de specialitate identifica mai numeroase tipuri de consiliere. (Adriana Baban, 2001, Cristina Zdrehusi, 2004, sa)
a) Consiliere informationala – este un tip prin care se ofera informatii pe teme sau domeni specifice. In cazul in care aceste informatii sunt furnizate cu susținerea tehnologiei informatici se dicsuta despre consiliere online/computerizata/asistata de calculator.
b) Consiliere educationala (pedagogica). Educational Ghidens – consta intr-un ansamblu de actiuni pedagogice ce vin in sprijinul adolescentilor, parintilor, profesorilor, cantrata pe preventie explicand motivele (cauzele delinventelor, abaterilor comportamentale, motivelor deficientilor relationale, ofera repere pentru sanatatea mentala, psiho-emotionala, sociala, fizica, spirituala a copiilor si a adolescentilor.
c) Consiliere de dezvoltare personala – forma de consiliere pesihologica (este abordata si de consiliere educationala) centrata pe dezoltare, maturizare, adaptare, contribuie la formarea si progresul a unor atitudini si abilitati care sa permita persoanei o functionalitate normala din punct de vedere psiho-social
d) Consiliere suportiva – forma de consiliere psihologica, ofera suport emotional, apreciativ si material.
e) Consilierea de criza – ofera sistenta psihologica tipilor aflate in dificultate (delir suicidar, decesul, abandonul, divortul parintilor, etc.) este un tip urgent de consiliere, de scurta durata si isi propune nu doar alinarea suferintelor, ci si prevenirea consecintelor negative din ounct de vedere medical, psihologic si social. In ccaz de necesitate aceasta apeleaza si la tratament medicamentos, la ajutorul indivizilor apropriate si la institutiile de asistenta sociala.
f) Consilierea vocationala (carierei) – activitatea care ii ajuta pe elevi sa-si cunoasca competentele, resursele de care dispun in vederea alegerii unor profesii. Este un proces de compabilizarea intre resursele personale si cele soci-educationale.
g) Consiliere maritala – forma de asistenta psihologica acordata familiei, implica ajutoararea partenerilor in a face fata mai eficient provocărilor de cuplu.
h) Consilierea pastorala – din perspectiva religioasa se poate fi vazuta ca un proces de situație spirituala realizata de proet in parohia sa. Vizeza acordarea de asistenta, suport oamenilor descurajate, insista pe dezvoltarea tolerantei in relatiile cu semenii, pe intelegere propriului comportament si celorlalti potrivit legii crestine.
Consiliere psihologica, pedagogica, si vocationala.
1. Consilliere psihologica
Are un spectru larg de actiune si integreaza perspectiva umanista si dezvoltata de Weslow si Rogers.
Respectul pentru om, ameliorarea calitatii vetii sunt principale sale repere.
Problemele psihice nu mai sunt vazute in mod obligatoriu in termen de deficiente, nevoii de autocunoastere, de dezvoltare personala si de adaptare.
Exista confuzii intre ceea ce inseamna consiliere si psihoterapie (in multe tari manualele destinate practicienilor din aceste domenii utilizeaza termenul generic de consiliere si psihoterapie).
2 Consiliere pedagogica (educationala).
Poate fi definita ca o relatie inter-umana ca asistenta si suport, grupul de elevi in scopul dezvoltarii personale si in scopul preventiei situatiei de criza.
Trasaturile definitorii sunt:
Este un proces de dezvoltare (prin activitatea de consiliere se initiaza un program care are ca finalitate expansiunea personala, profesionala si sociala a persoanei).
Consilierea are un rol pro-activ (ofera solutii, construieste proiecte de optimizare personala, de dezvoltare socio-profesionala)
Implica responsabilitatea consilierului atat fata de cel consiliat cat si fata de scoala, punând la dispoziție solutii care sa conduca la optimizarea relatiei pedagogice.

Diferente intre consilierea educationala si psihologica, Adriana Baban, 2001

Consiliere educationala Consiliere psihologica
Cine? – profesorul abilitat pentru activitatile de consiliere si orientare Activitatea realizata de psihologul scolar
Unde? – se realizeaza in cadrul orelor de consiliere si orientare si dirigentie. (1 ora/sapt.) In cadrul cabinetului psihologic din scoala
Grupul tinta – grupul de elevi, parintii acestora, profesorul Nu difera (elevi, parintii, profesori
Obiective – creșterea persoanala, promovarea sanatatii si a starii de bine, preventie Toate de la consiliere educationala + remediere
Tematica – cunoasterea si imaginea de sine, evoluția unor abilitati de comunicare, de management al conflictului.
- dezvoltarea abilitatilor sociale (ex. asertivitatea)
- dezvoltarea abilitatilor de prevenire, a consumului de droguri, alcool si tutun
- prevenirea bolilor cu transmisie sexuala C.B.T.S.
- controlul stresului.
- Prevenirea, dezvoltarea abilitatilor de prevenirea depresiei, anxietatii, agresivitatii si delirului suicidal
- Decizii responsabile
- Tehnici de invatare eficienta
- Managementul timpului
- Consiliere vocationala
- Dezvoltarea creativitatii
- Informatii privind resursele de consiliere (cariera) Idem de la consiliere edcationala + evaluare psihologica.
Consiliere in complicații emotionale (anxietatea si depresie in forme usoare), probeme comportamentale (agresivitatea, hiper-activitate), nereguli de invatare (esec scolar, abandon).
Terapie individuala si de grup.
Interventii in situatii de criza (divortul parintilor, boala, decesul unuia dintre parinti).
Consiliere vocationala (informarea si formarea parintilor, profesorilor in promovarea sanatatii).
Relizeaza substanțe informative pentru mass-media,
Se poate adapta si pe activitatii de cercetare in domeniul consilierii.

Observatii:
Nu exista o delimitare stricta intre consilierea psihologica si cea educationala.
Consilierea educationala presupune elemente de consliere suportiva, de dezvoltare, elemente de consiliere informationala, vocationala, insa profesorul consilier nu detine competente in ceea ce numim consiliere de criza (este un domeniu de interventie ce tine strict de interventia psihologului).
3 Consilierea carierei
Exista mai multi termeni – O.S.P. sintagme care exista.
O activitate prin care se ofera informatii despre optiunii educationale si profesionale.
Faciliteaza dezvoltarea persoanala pentru luarea unor decizii socio-profesionale in concordanta cu aptitudinile personale si cerintele sociale.
O activitate care ajuta elevii sa-si cunoasca propriu potential in vederea alegerii unor profesii.

Marya · Administrator

Principii si obiective ale conslierii pegagogice

I. Principii ale consilierii pedagogice :
1. Subiecul (elevul, grupul de elevi) e acceptat ca persoana unica cu posibilitatii, interesele, aspiratii, calitatile, defectele sale, atitudini, valori, comportamente, aspiratii.
Se mai numeste Principiul Unicitatii Persoanei = sunt de inspiratie umanista, sunt formulate de catre intemeietorul Psihologiei umaniste (Rogers, A. Maslow).
Consilierul, profesorul consilier nu judeca, nu interpreteaza, nu condamna el are menirea de a construi un mediu cald, intelegator, deschis, bazat pe comunicare, sinceritate astefel incat elevul sa gaseasca resursele personale necesare actualizarii propriului potential = consilierul nu da sfaturi.
Elevul nu este acceptat doar ca persoana unica si e privit ca persoana valoroasa cu multe disponibilitati ce asteapta doar contextul favorabil pentru a se dezvolta.
Consilierul trebuie sa fie gidat de urmatoarea idee – omul este in esenta o fiinta buna, numai ca intampina anumite dificutati datorita contextului, situatiei de viata in care fiinteaza.
Respectul pentru om trebuie sa fie autentic = trebuie sa priveasc omul per-asamblu.
2. Princpiul responsabilitatii propriilor decizii ale subiectului face apel la urmatoarea idee; responsabilitatea pentru propria dezvoltare revine in inițialul rand persoane consiliate si in al II-lea rand consilierului. Consilierul are rolul de a informa elevul cu privire la succesul/esecul in tot ceea ce va intreprinde si ca acest succes/esec depinde numai de el, de modul in carre se implica/sau nu in propria sa dezvoltare insa problemele sunt gandite impreuna.
3. Consilierea este in esenta o relatie Permisivila. Relatia de consiliere difera foarte mult de relatia didactica.
Permisivitatea - relatia presupune neingradirea de catre consilier a acestui subiect de a avea propriile opinii, convingeri si atitudini.
Asociatia Psihologica Americana formuleaza 4 scopuri ale celor care adera la postulatele promovate de aceasta:
- centrarea atentiei pe experienta persoanei.
- Se pune accent pe anumitecalitati umane: creativitatea, alegerea, valorizarea, autoactualizarea.
- Accent pe selectarea obstacolelor si a procedeelor de cercetare.
- Preocuparea pentru valorizare demnitatii umane pentru creșterea propriului potential, accent pe procesul descoperirii propriei persoane in relatia cu ceilalti.
Scopul consilierii este acela de a ajuta persoana sa se autoevalueze realist, sa se simta libera, autentic, sa nu fie obligata sa-si nege trairile, opiniile, atitudiniile, doar a mentine afectiunea/aprecierea persoanei importante.
II. Obiectivele consilierii Psihopedagogice.
Scopul consilierii psihopedagogiei este de a ajuta functionarea psiho-sociala optima a persoanei sau grupului de persoane.
Acest scop poate fi atins prin urmatoarele obiective.
a) Promovarea sanatatii si a starii de bine = functionarea optima a persoanei atat din punct de vedere somatic cat si din punct de vedere mental, emotional, social (Organizatia Mondiala a Sanatatii).
Compenentele starii de bine
- acceptarea de sine (a avea o atitudine pozitiva despre sine).
- Acceptarea calitatilor si depasirea defecelor personale.
- Perceptia pozitiva a experientelor trecute, prezente si chiar viitoare
- Relatiile pozitive cu ceilalti (incredere in oameni, sociabilitatea, nevoia de a primi si a dărui afectiune).
- Atitudine empatica si deschisa
- Autonomie personala (independenta, hotarare, rezistenta la presiunile grupului).
- Controlul (existenta unui setiment de compententa si control presonal asupra sarcinilor).
- Sens si scop in viata (subiectul sa fie directionat de scop si obiective de durata medie si lunga, de experienta pozitiva a trecutului, de bucuria prezentului si de relevanta viitorului, de convingerea ca “merita sa te implici”.
Starea de bine nu este conditionata de parcurgerea unui anumit proces psihoterapeutic. Familia si scoala joaca rolul cel mai important in ceea ce priveste dezvoltarea si mentinerea starii de bine.
b) Dezvoltarea personala = cunoasterea de sine, cristalizarea imagini de sine pozitiva, cresterea responsabilitatii fata de sine si de ceilalti, cresterea capacitatii de decizie responsabila, controlul stresului, pastrarea echilibrului in situatii de succes/esec, autoanaliza erorilor a esecurilor implica deasemenea tehnici de invatare eficienta, atitudini creative, asumarea riscurilor.
c) Preventia anumitor dificultăților de comportament, prezenta dispozitiei afective, preventia neincrederii in sine, preventia diferitelor de invatare, a situatiilor de criza, a dezadaptarii sociale etc.

Marya · Administrator

Bazele teoretice ale consilierii pedagogice

Allport imparte teoriile psihologice care sustine activitatea de psihopedagogie in 3 grupe (lentile).
1. Modelul psihanalitic
2. Modelul umanist (experientialist)
3. Modelul bahaviorist (comportamental)
Aceste mari grupuri cunosc abordarile:
Modelul psihanalitic – psihanaliza ordotoxa (clasica) Sigmund freud
- psihologia eului – Alfred Atler
- teoria inconstientului colectiv – Gustav Yung
Modelul umanist – teoria centrata pe client – psihoterapia centrata pe client – C. Rogers.
- analiza tranzactionala
Modelul behaviorist – teoria cognitiv comportamentala
Consilierea psihopedagogica urmareste modelul umanist, dar sunt importante si celelalte directii teoretice si practice ale consilierii in sensul in care astea furnizeaza metode si tehnici de consiliere.
1. Modelul psihanalitic
Desi nu reprezinta o baza a consilierii pedagogice, totusi indiferent ce consilier scolar trebuie sa aiba in vedere ca motivatia inconstienta a comportamentului este un concept foarte important in consiliere si chiar activitatea instructiv educativa.
Freud dezvolta teoria psihismului inconstient, exista înfățișări inferioara de activitate umana de care individul nu este constient.
Teza de baza care sta in spatele teoriei – inconstientul are un rol important in existenta omului in sensul in care dirijeaza direct sau indirect comportamentul.
Sediul fortelor dinamice care incearca sa se manifeste in plan constient.
Freud pune la punct o tehnica de sondare a inconstientului – tehnica asociatiilor libere se traduce in urmatoarele :
Reducerea in constiinta oamenilor a elementelor psihice patogene.
Principiile care stau la baza abordari :
- omul poseda o serie de impulsuri instinctive.
- tulburari psihice au la origine o dezvotare psiho-sexuala defectoasa.
- dezvoltarea psiho-sexuala defectuoasa isi are originea in conflictele si traumele psihice din copilaria precoce (complexul lui Oedip).
- omul se confrunta cu conflictele dintre pulsiunile inconstiente, substitutele acestuia, mecanismele de aparare ale eului care incearca o mediere cu realitatea externa in acord cu principiile si valorile morale, promovate de societate – superegou.
- comportamente umane nu apar intamplator, ci sunt determinate de evenimentele anterioare care daca nu sunt constientizate,determina subiectului sa repete mereu acelasi tipuri de comportamente.
Sarcina psihanalistului ar consta in reducerea in constiinta subiectului, a continutului pulsional al subiectului.
Neofroidismului – se dezvolta ca reactie la psihanaliza clasica, este criticata durata prea mare a curei psihanalitice, neglijarea problemelor curente ale subiectului, se critica accentuarea conflictelor inconstiente timpurii.
Reprezentatii : Eric Fromm – neofroidismului, ucenic al lui Freud, conduita umana este determinata de impulsuri emotionale, inconstiente, dar sunt generate de factorii sociali, istorici si nu de instincte sexuale.
Alfred Alter – Psihologia eului – sublinieaza importanta asumarii de catre persoana, a responsabilitatii, a gasirii unui sens in viata.
Principalul conflict al individului se afla de fapt in tendinta acestuia de a-si deapasi dispoziția de inferioritate din copilarie.
Alter propune o psihoterapie “fata in fata”, de durata redusa, orientata spre viitorul persoanei, nu spre trecut.
Teoria inconstientului – Yung – sustine rolul inconstientului individual, dar la baza actiunilor umane se afla o experienta mai larga si anume experienta comunitatii in care traieste.
Teoria inconstientului alcatuieste arhetipuri = structuri psihice comune tuturor, imagini primordiale, mostenirea arhaica a umanitatii.
Modelul umanist (experientialist) – sta la baza consilierii psihopedagogice.
Prezinta mai multe directii teoretice importanta sunt 2 :
- consilierea centrata pe client (Carl Rogers 1942)
- analiza tranzactionala (Eric Berne 1961)
Consilierea centrata pe client – in 1942 apare lucrarea consiliere si psihoterapie (psihoterapie interogativa) semnata de Carl Rogers.
In aceasta lucrare, prezinta un cadru teoretic nou, pentru ca toeria dezvoltari de el apare ca o reactie la psihanaliza pe de o parte si pe de alta parte la abordarea behaviorista, care considera omului “drept o masina usor de manipulat in functie de scopurile propuse”.
In centrul teoriei dezvoltari de Rogers, se afla conceptul de capacitate a omului – ideea conform careia omul are probabilitatea de a se intelege pe el insusi si de a-si rezolva problemele suficient pentru a functiona adecvat, dar pentru aceasta persoana are trebuință de un context pozitiv de relatii lipsite de amenintare sau sfidare. Scopul vietii individului este acela de a fi cu adevarat el insusi. (comportament asertiv).
Imaginea de sine are la baza evaluarea propriilor experiente de catre ceilalti. Daca trairile, convingerile, principiile, valorile noastre sunt ignorate sau nerespectate de ceilalti, vom fi afectati in tot deea ce facem, si de aici o serie de trairi negative.
Scopul consilierii : de a ajuta persoana sa se autoevalueze realist, sa se simta libera sa fie autentica, sa nu fie obligata sa-si nege opiniile, credintele, trairile, atitudinile doar pentru a mentine afectivitatea persoanelor importante (libertatea experientiala).
Se accentueaza prezentul persoanei; scopul consilierii nu este acela de a rezolva o problema , ci de ajuta persoana sa se dezvolte perfect sa se maturizeze si sa se cunoasca pe sine – pune accent pe elemente emotionale mai mult decat pe cele intelectuale.
Se insista pe creearea unui climat afectiv protector bazat pe respect, pe intelegere empatica, sinceritate. In acest mediu persoana va intelege treptat valoarea propriilor sale experiente, va invata sa fie mai deschisa, realista, mai creativa, va invata sa-si rezolve problemele cat mai eficient.
Dupa 1967, Rogers se intereseaza de consilierea de grup si infiinteaza “grup de intalnire” cu scopul imbunatatirii relatiilor interpersonale si a cunoasterii de sine cu ajutorul grupului.
Modelul este exploatat in cazul subiectilor normali, din punct de vedere intelectual, psihic, dar care intampina anumite dificultăți de viata. S-au obtinut procese in tulburarea de adaptare maritala, scolara in cadrul relatia intre parinti-copii, consiliere vocationala; stari anxioase, etc.
Nu este recomandata persoana cu grad intelectual scazut, varstnici si cu complicații de limbaj.
Analiza tranzactionala – sistemul teoretic eleborat Eric Berne 1961 cand publica “Analiza tranzactionala si psihoterapia – in S.U.A.
Tranzactie – relatie, comunicare sau contact intre persoane.
Analiza tranzactionala se dezvolta ca instrument de dezvoltare personala sau creștere a grupurilor.
Principala premisa teoretica : “ orice fiinta umana ce vine in lume fara complicatii genetice este o fiinta cu un potential imens care merita respect deplin indiferent de rasa sau apartenenta sociala”.
Berne propune structurarea personalitatii in 3 stari ale eului corespunzator celor 3 niveluri ale personalitatii : comportamental, cognitiv si afectiv
– eul de parinte – nivelului comportamental
- eul de adult – nivelul cognitiv
- eul de copil – nivelul afectiv emotional
Eul de parinte – cel care vizeaza norme, cerinte, opinii, judecati pe care o persoana le-a interiorizat de-a lungul timpului.
- parintele critic (normativ) domina, se impune, judeca, comdamna critic, etc.
- parintele binevoitor, grijuliu, manifesta un comportament de protectie, incurajare, ajutor.
Eul de adult – “calculatorul propriei moastre persoane”, raspunde pentru comportament logic, rational, concret in atitudini si in relatiile pe care le dezvolta.
- analizeaza, invata, comunica, intelege, intreaba, intr-un fel acest eu de adult face legatura intre eul de parinte si eul de copil dominat de dorinte, emotii, trebuinte.
Eul de copil – este dat de starea prin care ne exprimam spontan emotiile, sentimentele, dorintele, trebuintele.
Cuvantele cheie sunt urmatoarele : “doresc”, “imi place”
Copilul gratuit – reprezinta resursa de imaginatie, intuitie, de creativitate a indivizilor noastre.
Copilul adaptat – persoana care isi adapteaza trebuintele in functie de ceilalti, persoana conformista, victima a mediului social.
In functie de persoana se dezvolta cele 3 stari ale eului – niciuna dintre aceste stari nu e mai important decat celelalte.
Consilierea realizata pe baza principiilor analizei tranzactionale insista pe înfăptuirea unui echilibru intre cele 3 stari pe dezvoltarea unor relati autentice, comunicarea se poate intrerupe daca o persoana dispune de un parinte exacerbat iar celalalt de un copil liber.
Dezvoltarea unor relatii paralele – tranzactii paralele intre structuri (eu de adult cu eu de parinte, etc).
In functie de educatia primita in familie si in scoala se dezvolta armonios sau dezarmonios cele 3 stari ale eului, educatia excesiv de libera conduce la exacerbarea eului de copil.
Principiile analizei tranzanctionala pentru de inspiratie umanista (vezi cursul 2).
Un rol important se acorda dezvoltari starii de copil – se face referire la dezvoltarea creativitatii, imaginatiei.

Marya · Administrator

Modelul behaviorist

Orientarea behaviorista a aparut in psihologie ca o reactie fata de psihanaliza, psihologia umanista si fata de terapiile psihodinamice experientialiste si existentiale.
Acest model behaviorist se bazeaza pe teoriile invatarii, se pleaca de la premisa ca personalitatea se construieste si se contureaza in functie de stimulii externi si raporturile sociale si nu de fortele psihologiece interne.
Consilierea psihopedagogica reprezinta din aceasta perspectiva un proces de invatare-reinvatare a unor comportamente adaptative.
Parintele behavioristului e Watson “Sunt ceea ce suntem si facem ceea ce facem in functie de mediul in care ne cere sa facem ceva anume “. In acest context, deprinderi dezadaptative, etc s-a fixat – căci au permis subiectului sa evite situatii traumatizante. Astea tind sa fie repetate numai in prezenta unor stimuli asemanatori. Se urmaresc eliminarea sau reducerea simptomelor prin intermediul unor procedee si metode care sa elimine reactiile si comportamentele nedorite si sa dezvolte comportamente adaptative.
Dupa 1950 aceasta practica practica ia amploare ca fiind una dintre cea mai importanta. Principii de baza promovate teoretice si practice in consiliere si psihologie.
Principiul de baza – principiul deconditionarii sau tehnica practicii negative – modelele comportamentale au tendinta de a slabi si disparea in timp daca nu sunt intarite corespunzator.
Scopul consilierii il reprezinta deconditionarea persoanei de comportamente nedorite si il inlocuirea lor cu comportamente favorabile.
In ceea ce priveste relatia dintre consilier si grupul de subiecti relatia nu este apreciata, relatia mai rece, strict profesionala, relatia directa de tip educational centrata pe obiective si pe metode de lucru.
Se insista extraordinar de putin pe trecutul persoanei, se insista pe invatarea unor noi modalitati de comportament.
Derivat din medota behaviorista, este tiparul cognitiv comportamental, neaga rolul incostientului si acrediteaza importanta constientei, a luciditatii, a capacitatii subiectului de a testa realitatea. Se considera ca este modelul cel mai bine fundamentat teoretic si validat in practica consilierii. La fel ca behavioristii, comportamente umane sunt reactii ale subiectului la solicitarile mediului extern.
Ca urmane a tulburarilor de comportament, nu sunt decat incapacitati ale individului de a rezolva problemele cu care se confrunta.
Cel care initiaza este Beck, 1976; incearca sa stabileasca in constinta subiectilor o legatura intre formularile lor cognitive si efectele lor in plan emotional si comportamental.
Principiul de baza: Modul in care o persoana se comporta este determinat de situatiile immediate de viata dar mai ale de felul in care sunt interpretate aceste situatii, mai ales in functie de cognitiile sale.
Aceste cognitii sunt mai mult sau mai putin constiente, se dobandesc de-a lungul vietii, variaza de la o persoana la alta si sunt expresia experientelor din prima copilarie exercitand o influenta puternica aupra persoanei adulte.
Ca urmare, obiectul major al consilierii ar fi schimabarea afirmatiilor, a gandirii, conceptiilor eronate, astfel incat persoana sa traiasca mult mai rational.
Subiectul invata sa evolueze, controleze si sa modifice gandirea negativa legata de pericole si comportamente asociate acestora.
Se au in vedere 2 niveluri ale gandirii negative generatoare de anxietate:
- gandirea si imaginatia negativa apapre automat cand subiectul traieste starea de anxietate.
- Afirmatiile si regulile cu caracter disfunctional nu sunt decat seturi de atitudini si credinte eronate fata de lume, sine, fata de anumite situatii concrete.
In consiliere, toate aceste aspecte se explica subiectului, aceste fiind solicitat sa colaboreze in planificarea unor strategii de rezolvare a problemei.
Se formuleaza obiective precise si se aleg cele mai adevcate metode de schimbare a comportamentelor nedorite.
Relatia de consiliere – relatie directiva de tip educational, orienteaza, ghideaza subiectul in rezolvarea problemei sale.
Concluzia : Nu exista eșantioane de consiliere universal valabila, e mult mai eficienta o abordare comprehensiva, valorifica conceptiile, metodele, procesele viabile din alte modele.

Factori implicati in procesul de consiliere si orientare

Scoala, familia si serviciile specializate.
Scoala : 3 nivele de consiliere si orientare.
1. Primul nivel este sprijinul continuu pe care indiferent ce profesor il acorda elevului prin insasi exercitarea profesiei didactice (se rezolva probleme legate strict de discplina scolara).
2. Al doilea indice este orele de consiliere si orientare pe care le poate realiza orice cadru didactic compus suplimentar in domeniul psihologiei, educatiei, pedagogiei si consiliere psihopedagogica.
Obiectul acestor activitati de consiliere si orientare este dat de dificultatile elevilor, problemelor lor personale, atat provenite din viata scolara cat si extrascolara.
1998 – se desfasoara o ora pe saptamana de consiliere si orientare; nu se realizeaza ca o ora obisnuita ci sub forma de dezbatere, studiu de caz, identificarea unor probleme, conceptii eronate in schimbarea acestora.
Rezolvarea de probleme, luarea de decizii, planificarea carierei, timpului, comunicarea si relationarea pozitiva.
3. Al 3 grad este consilierea si orientarea realizata de specialisti in domeniul psihologiei, psihopedagogiei, asistenta sociala in cadrul cabinetului de consiliere din scoala, asistenta psihopedagogica acordata elevilor, parintilor profesorilor in cadrul cabinetului scolare si interscolare si in cadrul centrelor judetene de asistenta psihopedagogica.
Evalurea psihologica, consiliere in problemele emotionale de invatare, terapie individuala, si de grup, interventii in situatii de criza, consiliere vocationala (planificarea carierei, stabilirea scopurilor) infromare si formare a profesorilor si parintilor pe teme legata de promovarea unui stil sanatos de viata si pe teme de psihologie educationala.
Scoala trebuie sa formeze anumite competente ce sunt vizate de actiunile de consiliere si orientare, rezolvarea de probleme, gandire critica, luarea deciziilor, valorilor si atitudini pozitive fata de munca, competente legate de manipualrea informatiilor, folosirea lor, intelegerea, competente legate de planificarea profesionala.
Familia – rol esential in progresul si mentinerea starii de bine a persoanei, familia reprezinta reperul major in ceea ce priveste stabilitea emotionala si comportamentala a individului.
Parintii – sursa primara, cea mai puternica, de invatare si sprijin afectiv, raspunde nevoii de securitate. Copilul se definestepe sine prin valorile promovate de familie. Familia poate deveni un model pozitiv, un refugiu al acesteia dar din pacate poate ajunge si un camp de confruntari, o zona a violentei, a inflexibilitatii si autoritarismului. Genereaza conditii ce submineaza increderea in sine a copilului.
Consilierea familiara debuteaza cu constientizare relatiei interpersonala, cu identificarea pozitiva fiecarui membru in cadrul familiei cu identificarea uneori a liderului, identificarea tipurilor de mesaje utilizate si cu invatarea unor modalitati de rezolvare a conflictelor.
Actiuni de consiliere si orientare menite parintilor, organizate in scoala:
- sprijinul parintilor pentru o cunoastere obiectiva a resurselor personale ale copiilor prin observatie, convorbiri cu copii, prin analiza rezultatelor obtinute de copii.
- Atenuarea impactului unor sterotipii si prejudecati ocupationale
- Furnizarea de informatii cu privire la reteaua scolara si profesionala
- Comunicarea parintii-copii.
Servicii de consiliere si orientare
Centrele judetene de asistenta psihopedagogica
Cabinete scolare, interscolare de asistenta psihopedagogica – se subordoneaza Ministerului Educatiei si Cercetarii.
Au rol de : depairea dificultatilor generate de aparitia unor evenimente neplacute, dramatice, traumatizante, depresie, anxietate, stres, lipsa motivatiei si increderii in sine, lipsa concetrarii, relatii conflictuale, neadaptare.
Au rol de creștere si perfectionare a competentlor psihosociale, comunicare, relationare optima, negociere, rezolvarea problemelor, dezvoltarea capacitati creative, dezvoltarea capacitati de planificare a carierei.

Consiliere psihopedagogica si O.S.P. – Monica Moraru