| Marya |
| Administrator |
 |
| |
| Data inscrierii: 20/Iun/2008 |
| Mesaje: 1104 |
| Localitate: Constanta |
|
|
|
 |
|
 |
|
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
DIRECŢIA GENERALĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR
CONCURSUL NAŢIONAL UNIC PENTRU OCUPAREA POSTURILOR
DIDACTICE DECLARATE VACANTE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREUNIVERSITAR
PROGRAMA
PENTRU
PEDAGOGIE
Aprobată prin O.M.Ed.C. nr.5287/15.11.2004
- Bucureşti -
2004
A. Prezentare generală; concepţie şi competenţe fundamentale ale domeniului de specializare
Concursul pentru ocuparea unui post sau a unei catedre în învăţământul preuniversitar pedagogic sau a unui
post într-o unitate conexă – centru de asistenţă psihopedagogică sau profesor consilier la o unitate şcolară –
reprezintă, în ansamblu, o probă de maturitate ştiinţifică, pedagogică şi socială.
Noua Programă pentru disciplina PEDAGOGIE este structurată astfel încât garantează parcurgerea şi
stăpânirea unei tematici relevante, moderne, cu o sensibilă deschidere interdisciplinară. Aceasta reprezintă baza
necesară pentru testarea a trei soiuri de competenţe:
1. psihopedagogice – definite de abilităţile candidaţilor de a proiecta, conduce şi evalua procesul de instruire,
în armonie cu procesele de cunoaştere, consiliere şi asistare specializată a dezvoltării personalităţii elevilor;
2. sociale – reflectate în capacităţile de proiectare a strategiilor de control şi monitorizare a interacţiunilor
sociale cu elevii şi cu grupurile şcolare;
3. manageriale – obiectivate în stăpânirea proceselor de planificare, de organizare şi de conducere a clasei de
elevi.
Acestor competenţe li se asociază un registru de valori, atitudini şi conduite specifice profesiei didactice, care, de
asemenea, constituie obiect al evaluării profesionale:
1. cultivarea unui mediu şcolar centrat pe valori şi pe relaţii democratice;
2. promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice, în concordanţă cu idealul educaţional;
3. crearea unui climat socio-afectiv securizant, în clasa de elevi;
4. implicarea în evoluția instituţională şi în promovarea inovaţiilor în învăţământ;
5. angajarea în relaţii de parteneriat socio-educaţional cu familia şi cu alte instituţii cu responsabilităţi
educaţionale;
6. participarea la propria dezvoltare profesională, creșterea abilităţilor reflexive şi afirmarea unui stil propriu de
instruire.
Examenul constând din probe scrise – combinaţie de itemi tip grilă şi de subiecte în construcţie nonstandard – va
avea în vedere testarea operativă a relevanţei pregătirii iniţiale pentru cariera didactică, din perspectiva competenţelor,
a atitudinilor şi a valorilor prezentate anterior. Într-un mod mai specific, evaluarea va avea în vedere următoarele tipuri
de achiziţii:
- abilităţi de cunoaştere şi de întrebuințare adecvată a conceptelor pedagogice şi psihopedagogice;
- abilităţi de explicare şi de interpretare a ideilor, a concepţiilor, a modelelor, a teoriilor şi a
paradigmelor în domeniu;
- abilităţi de gândire critică şi imaginativ-creativă a unor proiecte, procese şi fenomene prezente în teoria
şi în practica educaţională;
- abilităţi de tip practic, aplicativ, verificabile în proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor de
învăţare, în utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente coerente de autocunoaştere şi de reflexivitate
profesională.
Concepţia şi principiile care stau la baza realizării acestei tematici sunt:
- continuitatea cu pregătirea iniţială;
- coerenţa ariilor de conţinut şi a unităţilor de competenţă;
- adecvarea la programele generale şi la parcursurile reformei curriculare;
- dezvoltarea şi inovarea metodologică, prin reflecţie asupra teoriei şi practicii educaţionale, la nivel
naţional şi internaţional.
B. Tematica programei
1. Educaţia, învăţământul şi societatea contemporană
1.1. Conceptul de educaţie – structură şi funcţii. Educaţia şi societatea cunoaşterii.
1.2. Educabilitatea. Rolul educaţiei în dezvoltarea personalităţii.
1.3. Forme şi tipuri de educaţiei: formală, nonformală şi informală. Autoeducaţia. Educaţia
permanentă. „Noile educaţii”. Interdependenţa formelor şi a tipurilor de educaţie.
1.4. Inovaţie şi reformă în învăţământul românesc – realizări şi complicații critice (curriculum,
evaluare, management, formarea cadrelor didactice).
1.5. Măsură europeană a educaţiei în România.
1.5.1. Corespondenţe legislative.
1.5.2. Competenţe cheie europene pentru învăţământul obligatoriu
1.5.3. Cetăţenie democratică.
1.5.4. Drepturile copilului.
1.5.5. Sistemul creditelor europene transferabile şi recunoaşterea diplomelor.
2. Mediile educaţionale. Modele şi orientări noi.
1.6. Şcoala ca subsistem al sistemului social – abordare sistemică. Cultură organizaţională,
climat psihosocial, dezvoltare instituţională.
1.7. Sistemul de învăţământ din România: legislaţie, structură/reţea şi conexiuni funcţionale.
1.8. Familia: structură, funcţii şi reconstrucţia relaţiilor educaţionale şcoală-famile-copil.
1.9. Alte medii educaţionale – Biserica, mass-media, ONG-urile: analiză interfactorială şi
funcţională.
3. Teoria şi metodologia curriculum-ului – disciplină pedagogică fundamentală
1.10. Domenii de cercetare.
1.11. Statut epistemologic.
1.12. Conceptul de curriculum – perspective de analiză.
1.13. Proiectarea curriculum-ului – modele şi principii.
4. Finalităţi şi conţinuturi ale educaţiei
1.14. Categorii ale finalităţilor educaţionale şi relaţiile dintre astea (ideal, scop, obiective,
obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe etc.).
1.14.1. Sisteme de clasificare a obiectivelor educaţionale.
1.14.2. Metodologia de definire a obiectivelor educaţionale. Relevanţă practică.
Aplicaţii pe arii curriculare.
4.1.2.1 Operaţionalizarea.
4.1.2.2. Analiza de sarcină.
4.1.2.3. Definire calitativă (competenţe).
1.15. Conţinuturile educaţiei
1.15.1. Noţiunea de conţinut şi tipologia conţinuturilor.
1.15.2. Surse, criterii de selecţie a conţinuturilor.
1.15.3. Modalităţi de organizare pedagogică a conţinuturilor.
5. Principalele produse curriculare - plan de învăţământ, programă şcolară, manual şcolar
1.16. Semnificaţii, criterii de construcţie, evaluare.
1.17. Alte articole curriculare, auxiliare – pachete de învăţare, caiete de activitate
independentă, softuri educaţionale etc.
6. Structuri curriculare particulare – interdisciplinaritatea, modularitatea, programe diferenţiate
(pentru supradotaţi, pentru elevi cu dificultăţi de învăţare)
7. semnificaţii
8. premise
9. tipuri, variante
10. proiectare
11. valoare şi limite
7. Procesul de instruire ca expresie a interacţiunii dintre predare, învăţare şi evaluare
7.1. Predarea – interpretări actuale.
7.2. Învăţarea – semnificaţie, feluri de învăţare, învăţarea şcolară.
7.3. Evaluarea şi rolul acesteia în procesul de instruire.
8. Modele de instruire – tipuri şi fundamente psihologice
8.1. Tiparul behaviorist.
8.2. șablonul cognitivist.
8.3. Modelul constructivist.
8.4. Prototipul umanist.
8.5. Alte modele.
9. Metodologia instruirii
9.1. Metode de instruire.
- concept, structură, funcţii, tipologie
9.2. Analiza descriptivă şi evaluativă a fiecărei metode – condiţii de eficacitate, aplicaţii.
9.3. Resurse tehnice ale instruirii.
9.3.1. Categorii de mijloace de învăţământ.
9.3.2. Noile tehnologii informaţionale şi de comunicare; aplicaţii pe domenii
disciplinare.
9.4. Moduri de instruire (frontal, individual, diadic, grupal etc.).
- natură, caracteristici esenţiale
- organizare
- funcţionare
- valoare educaţională
10. Stilurile educaţionale
10.1. Stiluri de predare – criterii de definire, tipuri, efecte.
10.2. Stiluri de învăţare – criterii de definire, tipuri, rezultate.
10.3. Interacţiunea stiluri de predare-stiluri de învăţare.
11. Teoria şi practica evaluării educaţionale – o perspectivă globală
11.1. Conceptul de evaluare.
11.2. Domenii şi agenţi ai evaluării educaţionale.
11.3. Funcţiile evaluării educaţionale.
11.4. Relaţiile evaluare-curriculum-instruire.
12. Strategii de evaluare a rezultatelor şcolare
- evaluare iniţială
- evaluare formativă
- evaluare sumativă
- evaluare internă
- evaluare externă
- evaluare criterială
- evaluare normativă
13. Tipuri, metode şi configurații de evaluare a rezultatelor şcolare – caracteristici şi evoluţii recente
13.1. Tipuri de evaluare: orală, scrisă, practică.
13.2. Metode de evaluare: observaţia curentă, chestionare, teste, lucrări practice.
13.3. Metode complementare de evaluare (portofoliul, proiectul, testele de performanţă etc.).
13.4. Tipare de evaluare – examinările curente, examenele şi testările naţionale.
13.5. Metodologia elaborării testelor educaţionale de către cadrul didactic
- tipuri
- premise de elaborare
- etape şi norme de elaborare
- validare
14. Aprecierea rezultatelor şcolare
14.1. Criterii de apreciere.
14.2. Sisteme de apreciere.
14.3. Distorsiuni în aprecierea rezultatelor.
14.4. Autoevaluarea.
15. Proiectarea instruirii - nivele şi metodologie
- disciplină de învăţământ
- unitate de învăţare
- lecţie
16. Relaţiile de comunicare în sistemul relaţiilor educaţionale
16.1. Tipuri de relaţii educaţionale: relaţii de comunicare, socio-afective, relaţii de conducere.
16.2. Metodologia comunicării educaţionale – structura comunicării, funcţii, variabile, tehnici
de comunicare, condiţii de eficacitate.
17. Teoria educaţiei: domenii educaţionale reprezentative
17.1. Educaţia intelectuală, educaţia morală, educaţia estetică, educaţia religioasă, educaţia
fizică, educaţia tehnologică. Obiective, conţinuturi, metode de evaluare.
17.2. Noile educaţii - educaţia interculturală, educaţia pentru sănătate, educaţia ecologică,
educaţia antreprenorială etc. Obiective, conţinuturi, metode de evaluare.
17.3. Teoria şi metodologia educaţiei civice.
17.4. Interdependenţa domeniilor educaţiei.
18. Managementul clasei de elevi
18.1. Delimitări conceptuale (planificare, organizare, coordonare, control, evaluare, decizie,
intervenţie, situaţie de criză).
18.2. Dimensiunile managementului clasei de elevi: ergonomică, psihologică, socială,
normativă, operaţională, inovatoare.
18.3. Tipuri de climat psihosocial.
18.4. Instrumente de diagnostic şi de interpretare.
18.5. Structuri normative ale clasei de elevi.
18.6. Decizia educaţională în clasă.
18.7. Tipologia situaţiilor de criză educaţională (criterii: durată, etiologie, consecinţe etc.).
18.8. Modalităţi de prevenire şi de rezolvare a situaţiilor de criză educaţională în clasă.
19. Bazele pedagogiei preşcolare
19.1. Finalităţi specifice învăţământului preşcolar.
19.1.1. Socializarea preşcolarului.
19.1.2. Pregătirea pentru şcoală a preşcolarului.
19.2. Proiectarea şi îndeplinirea activităţilor în învăţământul preşcolar
19.2.1. Tipuri de activităţi specifice învăţământului preşcolar.
19.2.2. Metode şi mijloace specifice învăţământului preşcolar.
19.2.3. Jocul – modalitate dominantă de organizare a activităţii învăţământul preşcolar.
19.3. Evaluarea în învăţământul preşcolar - tipuri, metode, forme
20. Asistenţa psihopedagogică în şcoală
20.1. Specificul asistenţei psihopedagogice în şcoală.
20.2. Metode şi tehnici de cunoaştere şi a individualităţii preşcolarului şi a şcolarului mic.
20.3. Metode şi tehnici de cunoaştere şi de orientare a preşcolarului şi a elevului mic.
20.4. Fişa de caracterizare psihopedagogică a preşcolarului şi a elevului.
BIBLIOGRAFIE
1. *** Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
2. *** Legea nr. 268 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995.
3. *** Curriculum Naţional. Cadru de referinţă, MEN-CNC, Ed. Corint, Bucureşti, 1998.
4. *** Programe şcolare pentru învăţământul primar, MEN-CNC, Ed. Corint, Bucureşti, 1998.
5. *** Programa instructiv-educativă pentru învăţământul preprimar, MEN, Bucureşti, 2000.
6. *** Reforma Învăţământului Obligatoriu din România, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti,
2002, http://www.edu.ro/download/refoblig.pdf
7. ALMOND, A. G., Cultura civică. Atitudini politice şi democraţie în cinci naţiuni, Fundaţia Soros
pentru o Societate Deschisă, CEU PRESS, Ed. DUSTYLE, Bucureşti, 1996.
8. AUSUBEL, D., ROBINSON, R., Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică, E.D.P.,
Bucureşti, 1981.
9. BADEA, E., Caracterizarea dinamică a copilului şi a adolescentului, de la 3 la 18 ani, cu aplicaţii la
fişa şcolară, E.D.P., Bucureşti, 1993.
10. BÎRZEA, Cezar, Arta şi ştiinţa educaţiei, E.D.P., Bucureşti, 1995.
11. CERGHIT, I., NEACŞU, I., PÂNIŞOARĂ, O., Prelegeri pedagogice, Ed. Polirom, 2001.
12. CERGHIT, Ioan, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1991.
13. CERGHIT, Ioan, Modele de instruire alternative şi complementare, Ed. Aramis, Bucureşti, 2002.
14. CERKEZ, M., GEORGESCU, D., PREOTEASA, L., SINGER, M. (Coord.), Planuri cadru de înv
ăţământ pentru învăţământul preuniversitar, Ed. Corint, Bucureşti, 1999.
15. CHIŞ, VASILE, Activitatea profesorului între curriculum şi evaluare, Presa universitară clujeană,
2001.
16. COSMOVICI, A., IACOB, L., (Coord.) Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.
17. COZMA, Teodor (Coord.), O abia apărută provocare pentru educaţie: interculturalitatea, Ed. Polirom, Iaşi,
2001.
18. CREŢU, C., Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.
19. CRISTEA, S., Dicţionar de termeni pedagogici, E.D.P., Bucureşti, 1998.
20. CUCOŞ, C. Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.
21. D’HAINAUT, L. (Coord.), Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, E.D.P., Bucureşti, 1981.
22. GAGNE, R., BRIGGS, L. J., Principii de design al instruirii, E.D.P., Bucureşti, 1977.
23. GOLU, Pantelimon, GOLU, Elena, Psihologie educaţională, Ed. ExPonto, Constanţa, 2002.
24. IONESCU, M., Instrucţie şi educaţie, Cluj-Napoca, 2003.
25. IONESCU, M., RADU, I. (Coord.), Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995.
26. IUCU, B., Romiţă, Managementul şi gestiunea clasei de elevi – fundamente teoretico-metodologice,
Ed. Polirom, Iaşi, 2000.
27. JIGĂU, M. et al., Repere privind activitatea educativă. Ghid metodologic, MEC-CNC, Bucureşti,
2001.
28. JINGA, I., ISTRATE, E. (Coord.), Manual de pedagogie, Ed. All, Bucureşti, 1998.
29. JINGA, Ioan, NEGREŢ, Ioan, Învăţarea eficientă, Ed. EDITIS, Bucureşti, 1994.
30. JOIŢA, E., Educaţia cognitivă, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
31. MEYER, Geneviève, De ce şi cum evaluăm, Ed. Polirom, 2000.
32. MIROIU, A. (coord.), Învăţământul românesc azi. Studii de diagnoză, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.
33. MITROFAN, N., Testarea psihologică a copilului mic, Ed. Press Mihaela SRL, Bucureşti, 1997.
34. MOMANU, Mariana, Introducere în teoria educaţiei, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.
35. NEACŞU, I., Instruire şi învăţare, E.D.P., Bucureşti, 1999.
36. NEACŞU, I., Metode şi tehnici moderne de învăţare eficientă, Ed. Militară, Bucureşti, 1990.
37. PÂNIŞOARĂ, O., Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă, Iaşi, Ed. Polirom, 2003.
38. PĂUN, Emil, IUCU, Romiţă, Educaţia preşcolară în România, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.
39. PĂUN, Emil, POTOLEA, Dan, (Coord.) Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Ed. Polirom, Iaşi, 2002.
40. PĂUN, Emil, Şcoala – abordare sociopedagogică, Ed. Polirom, Iaşi, 1999.
41. POPESCU, E. et al., Pedagogie preşcolară, E.D.P., Bucureşti, 1995.
42. POPOVICI, D., Elemente de psihopedagogia integrării, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti, 1999.
43. POTOLEA, D., Profesorul şi conducerea strategiilor învăţării în Structuri, strategii, performanţe în învăţământ, Editura Academiei, 1989.
44. RADU, Ion, T., Evaluarea procesului didactic, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000.
45. ROCO, Mihaela, Creativitatea şi inteligenţa emoţională, Polirom, Iaşi, 2001.
46. SINGER, M. F. et al., Ghid metodologic de aplicare a programelor şcolare pentru educaţie civică şi cultură civică, MEC-CNC, Bucureşti, 2001.
47. STĂNESCU, Maria-Liana, Instruirea diferenţiată a elevilor supradotaţi, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.
48. STOICA, ADRIAN, Reforma evaluării în învăţământ, Editura Sigma, Bucureşri, 1999.
49. ŞCHIOPU, U., VERZA, E., Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii, E.D.P., Bucureşti, 1995.
50. TOMŞA, Gheorghe et al., Consiliere şi orientare. Ghid metodologic, MEC-CNC, Bucureşti, 2001.
51. UNGUREANU, D., Educaţie şi curriculum, Ed. EUROSTAMPA, Timişoara, 1999.
52. VĂIDEANU, G., Educaţia la frontiera dintre milenii, Ed. Politică, Bucureşti, 1988.
53. VLĂSCEANU L. et al. (Coord.), Şcoala la răcruce. Schimbare şi continuitate în curriculum-ul învăţământului obligatoriu, Ed. Polirom, Iaşi, 2002. |
|
