| Marya |
| Administrator |
 |
| |
| Data inscrierii: 20/Iun/2008 |
| Mesaje: 1104 |
| Localitate: Constanta |
|
|
|
 |
|
 |
|
Programa şcolară este parte a Curriculumului naţional. Termenul de curriculum derivă din limba latină unde, printre altele, înseamnă drum către. Filosofia contemporană a educaţiei a evidenţiat diferenţa dintre o educaţie bazată pe curriculum, anume conținând ca element central la toate etajele sale activitatea de proiectare, şi programa analitică, document care are în centrul activităţii didactice ideea de programare a traseului elevului către un ţel recunoscut şi impus doar de înspre adulţi.
De aceea, programa analitică era posesoarea în mod perfect şi univoc a tuturor componentelor procesului instructiv-educativ stabilit la nivel central. Profesorul şi elevul erau doar simpli executanţi şi pacienţi ai unui program de instruire menit să reproducă social o situație de fapt. Desigur, au existat numeroase excepţii de la această regulă, datorită efortului şi profesionalismului a numeroşi învăţători şi profesori, care au ştiut să ţină seama de caracteristicile psiho-pedagogice, de interesele şi aptitudinile specifice ale elevilor.
Conceptual, programele şcolare actuale se diferenţiază de „programele analitice” prin accentul pe care îl pun pe interiorizarea unui mod de gândire specific fiecărui domeniu transpus în şcoală prin intermediul unui obiect de studiu. Actualele programe şcolare subliniază importanţa rolului reglator al obiectivelor pe cele două nivele de generalitate: obiective cadru şi obiective de referinţă. Celelalte ingrediente ale programei au ca de seamă scop realizarea cu succes a obiectivelor de către elevi. În contextul învăţământului obligatoriu, centrarea pe obiective reprezintă unica modalitate care face ca sintagma centrarea pe elev să nu rămână un slogan fără conţinut.
Programa şcolară descrie oferta educaţională a unei anumite discipline pentru un parcurs şcolar determinat. Noile programe şcolare cuprind:
notă de prezentare;
obiective-cadru;
obiective de referinţă;
exemple de activităţi de învăţare;
conţinuturi ale învăţării;
standarde curriculare de performanţă.
Nota de prezentare descrie parcursul obiectului de studiu respectiv, argumentează structura didactică adoptată şi sintetizează o înșiruire de recomandări considerate semnificative de către autorii programei.
Obiectivele cadru sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate şi complexitate. Ele se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini generate de specificul disciplinei şi sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu.
Obiectivele de referinţă specifică rezultatele aşteptate ale învăţării şi urmăresc progresia în formarea de capacităţi şi achiziţia de cunoştinţe ale elevului de la un an de studiu la altul.
Acest mod de a concepe obiectivele menţionate în programă are următoarele avantaje: oferă o imagine sintetică asupra domeniului de cunoaştere modelat prin intermediul didacticii obiectului de învăţământ avut în vedere; aduce evidenţierea unei dezvoltări progresive în achiziţia de competenţe de la un an de studiu la altul; reprezintă un instrument conceptual care, exploatat corect la nivelul evaluării, oferă o hartă clară a evoluţiei capacităţilor copilului şi posibilitatea stimulării acelor deprinderi insuficient formate şi dezvoltate; realizează premisele pentru deplasarea accentelor în activitatea didactică de pe transmiterea de informaţii pe aspectele formative ale predării învăţării.
Exemplele de activităţi de învăţare propun modalităţi de organizare a activităţii în clasă. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse pot fi organizate diferite modele de activităţi de învăţare. Programa acordă cel puţin un exemplu de astfel de activităţi pentru fiecare obiectiv de referinţă în parte. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de învăţare.
Conţinuturile sunt mijloace prin care se urmăreşte contactul obiectivelor cadru şi de referinţă propuse. Unităţile de conţinut sunt organizate fie tematic, fie în conformitate cu alte domenii constitutive ale diferitelor obiecte de studiu.
Standardele curriculare de performanţă sunt standarde naţionale, absolut necesare în condiţiile introducerii unei filosofii educaţionale centrate pe diversitate (standarde concretizate în existenţa unor planuri-cadru de învăţământ, a unor noi programe şcolare şi a manualelor alternative). Ele reprezintă, pentru toţi elevii, un sistem de referinţă comun şi echivalent, vizând sfârşitul unei trepte de şcolaritate.
Standardele curriculare de performanţă sunt criterii de evaluare a calităţii procesului de învăţământ. În mod concret, standardele constituie specificări de performanţă vizând cunoştinţele, competenţele şi comportamentele dobândite de elevi prin studiul unei discipline.
Standardele încuviințează evidenţierea progresului creat de elevi de la o treaptă de şcolaritate la alta. Ele sunt exprimate simplu, sintetic şi inteligibil pentru toţi agenţii educaţionali şi reprezintă baza de plecare pentru elaborarea descriptorilor de performanţă, respectiva criteriilor de notare.
Standardele sunt relevante din punctul de vedere al motivării elevului pentru învăţare, fiind orientate spre profilul de formare al acestuia la finalizarea parcursului şcolar şi la intrarea în viaţa socială. Ele ar trebui de întocmai să motiveze elevul pentru învăţarea continuă şi să conducă la structurarea capacităţilor proprii învăţării active.
Dincolo de structura unitară a programelor şcolare, curriculumul naţional actual propune o ofertă flexibilă, ce permite profesorului adaptarea cadrului formal la personalitatea sa şi la specificul clasei de elevi cu care lucrează. Elementele care asigură acest reglaj sunt: posibilitate a intervenţiei profesorului în succesiune a elementelor de conţinut, cu condiţia asigurării coerenţei tematice şi a respectării logicii interne a domeniului; lipsa prescrierii de la centru a intervalului de timp alocat elementelor de conţinut; posibilitatea modificării, a completării sau a înlocuirii activităţilor de învăţare, astfel încât să permită un demers didactic personalizat.
APLICAREA PROGRAMEI ŞCOLARE.
Existenţa unor programe centrate pe achiziţiile elevilor determină un anumit sens al schimbării în didactica fiecărei discipline. Tabelul care urmează prezintă în antiteză caracteristici ale procesului de învăţare din didactica tradiţională şi didactica actuală. Aceste caracteristici sunt exprimate la un nivel teoretic general; ele evidenţiază anumite accente, nu au rolul de a defini activitatea concretă la clasă a învăţătorilor/profesorilor, care în mod obişnuit asociază trăsături din ambele feluri de didactică.
De fapt, diferenţa dintre didactica tradiţională şi cea actuală constă în modul de concepere şi de organizare a situaţiilor de învăţare (riguros dirijate în primul caz şi posedând autonomie de deosebite grade şi cel de-al doilea). Altfel spus, o strategie este legitimă sau ilegitimă nu în general, ci corespunzător unor circumstanţe concrete. Profesorul eficient este acela care ştie să selecţioneze, să combine, să varieze diferitele metode, alegând strategii adecvate. |
|
