PPS.MyForum.ro :: PROTECTIA SOCIALA SI NEVOIA DE ASISTENTA SOCIALA

Marya · Administrator

Problemele protecţiei sociale, cu care se confruntă în prezent toate ţările, este o preocupare aparte pentru statele aflate în tranziţie, în general, şi pentru ţara noastră, în special. Aceasta, în contextul în, care ne confruntăm cu inexistenţa unui tip de tranziţie a societăţii de la o siluetă social-economică bazată pe un sistem de organizare şi conducere socială şi economică autoritară la un sistem bazat pe autonomizarea relaţiilor şi a agenţilor şi funcţionarea economiei pe principiile cererii şi ofertei.
Mobilizarea resurselor-resurse menite să sprijine politica activă în domeniul forţei de muncă pot să provină atât din sectorul de stat, cât şi din cel particular, deşi la începutul tranziţiei acestuia din urmă îi revine un rol foarte limitat în domeniul finanţării.
Finanţarea privată nu constituie o raritate în ţările cu economie de
piaţă. În Japonia realocarea forţei de muncă se face în cea mai mare măsură prin eforturile financiare ale firmelor particulare, în industria americană constructoare de autovehicule, membrii sindicatului din ramură (United Auto Workers) care urmează a fi concediaţi au dreptul-prin contractul de muncă să fie recalificaţi în prealabil pe cheltuiala firmei. Mai recent, contractul colectiv negociat şi semnat cu toate cele trei mari firme producătoare de autovehicule stabileşte programe de susţinere a veniturilor care garantează membrilor de sindicat plata de ajutoare de şomaj extrem propiate de nivelul salariului pe toată durata contractului. Se poate argumenta că firmele private vor asigura pe salariaţii lor împotriva riscurilor de fluctuare a cererii pentru forţa lor de muncă
numai daca firmele , la randul lor , pot sa plaseze aceste riscuriasupra pietei de capital .

In Europa Centrală şi de Est asemenea pieţe de capital nu se află pentru cea mai mare parte a sectorului privat în formare şi sindicatele ar fi rău sfătuite, în aceste condiţii, să insiste asupra introducerii unor întocmai prevederi în contractele de angajare a forţei de muncă. Oricum, cea mai mare parte a şomajului derivă din disponibilizările din întreprinderile de stat decât din cele private.
Întreprinderile de stat din Europa Centrală şi de Est continuă adesea să sprijine pe lucrătorii concediaţi, permiţându-le să beneficieze în continuare de anumite facilităţi sociale (de exemplu, de locuinţe), iar în Federaţia Rusă chiar prin finanţarea lucrărilor publice care au acceptat să-i angajeze. Dar asemenea activităţi nu sunt desfăşurate în mod sistematic şi, oricum, costurile lor se vor suporta în final de la bugetul de stat.
Finanţarea publică poate fi efectuată în primul rând din impozitarea cu caracter general (Australia, Irlanda şi Polonia) sau din impozitele pe salarii ale patronilor şi salariaţilor (Germania, Ungaria şi România), în cazul impozitelor pe salarii, statul administrează ceea ce reprezintă, în fond, resurse private destinate asigurării de servicii pentru angajarea în muncă, dar conține (de obicei) plăţi pentru asigurarea contra şomajului. Pe măsură ce situaţia economică se îmbunătăţeşte, finanţarea ar trebui să se împartă în măsură sporită între bugetul de stat şi între contribuţiile întreprinzătorilor şi ale salariaţilor. (Ungaria a făcut anumiţi paşi în această direcţie, dar cu dificultăţi întrucât restricţii severe bugetare sunt impuse întreprinderilor), în unele cazuri, şi pe măsură ce se ajunge la folosirea integrală a forţei de muncă, finanţarea poate fi trecută înspre patroni şi salariaţi, aşa cum este cazul în Japonia.

Sistemul de protectie a cetatenilor reprezinta ansamblul beneficiilor sociale alcatuit din beneficiile universaliste si sistemul de securitate sociala. Protectia sociala mai poate fi apreciata ca ansamblu de actiuni, decizii si masuri inteprinse in societate pentru prevenirea, diminuarea sau inlaturarea consecintelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale asupra conditilor de viata ale populatiei constituie una dintre definirile agreate de specialistii in stiinte sociale.
In stabilirea nivelului de trai conform standardelor oraganismelor internationale (ONU, UNESCO, OEM) exista anumiti parametri si anume : conditiile materiale de trai (ocuparea fortei de munca, venituri, conditii de munca, locuinta, imbracaminte etc) si conditiile sociale (sanatatea, educatia, cultura etc)
Protejarea populatiei unei tari de inflatie, mentinerea unui anumit pret la produsele de baza prin acordarea de subventii de catre stat, asigurarea unui venit minim familial, masuri de reducere a criminalitatii, a impactului calamitatilor naturale,a raspandirii unor boli, programe nationale de lupta impotriva coruptiei sau planuri nationale a ocuparea fortei de munca, de lupta impotriva saraciei- sunt tot atatea exemple de realizare a protectiei sociale la nivelul intregii societati.
Unul dintre obiectivele protectiei sociale are in vedere reintegrarea in viata normala a persoanelor care au benefiaciat de asistenta prin: activarea resurselor proprii lor, identificarea modalitatilor optime de a face fata problemelor, promovarea unor solutii de a reduce momentul marcat de situatia de risc.
In vederea integrarii sociale, nevoia sociala reprezinta ansamblul de cerinte indispensabile fiecarei persoane pentru asigurarea conditiilor de viata.

Nevoia de asistenta sociala
Asistenta sociala functioneaza dupa un alt principiu decat asigurarile : bazandu-se doar pe fonduri provenite din bugetul statului sau din donatii ale voluntarilor si ale institutiilor internationale, asistenta nu presupune nici o contributie financiara anterioara a persoanei asistata. Ajutorarea inșilor aflate in situatii problematice are la baza principiul solidaritatii si presupune evaluarea trebuintelor asistatului.
Nevoii sociale cu o etiologie economica i se poate raspunde prin interventii in care beneficiile sociale acopera necesarul dorit pentru un standard minim de viata. Serviciile din domeniul asistentei sociale sunt specifice pentru nevoile provocate de incapacitati personale sau dependenta.
Cand intre asistenta sociala si schimbare sociala nu se stabileste o relatie stransa, se pot ivi probleme serioase dinspre utilizatori, dinspre cei care ofera sprijin, dinspre practicieni, dinspre manageri si organizatiile furnizoare de servicii sociale.
Asistentii socialiau o mare responsabilitate : aceea de a reinventa practica, ei nu au de așezat solutii ci se implica in rezolvarea de probleme, adica in cautarea de solutii noi adaptate fiecarei situatii.
Activitatea asistentiala are doua dimensiuni principale : dimensiunea economica (vizeaza alocarea unor resurse materilae si financiare tipilor care pentru o perioada limitata de timp nu pot duce o viata auto-suficienta, ex :copiii orfani, batranii fara sustinere familiala si fara pensii), si mărimea propriu-zis sociala si psiho-sociala care vizeaza procesele de integrare si reintegrare sociala in sens larg, ex : protectia oamenilor victime ale abuzului fizic, sexual si psihic, in asistenta dependentilor de droguri si alcool etc).
Sistemul institutiilor asistentiale de stat difera de la o tara la alta el dezvoltandu-se in functie de resursele bugetare ale statelor, de specificul problemelor sociale pe care incearca sa le solutioneze, de trditiile asistentiale si oraganisationale cum ar fi si de ideologia dominanta. Acest sistem evolueaza permanent, adaptandu-se dinamicii obstacolelor sociale.
Sintagma « problema sociala » apare in sociologie si in domeniul politicilor sociale pentru a desemna un set de situatii problematice intalnite la indice comunitar, societal si mai putin la grad individual. Macro-problemele si micro-problemele sociale devin aspecte distincte ale aceluiasi fenomen. Nevoia de sprijin a unei persoane devine o problema pentru asistentii sociali atunci cand familia sau comunitatea locala apropiata nu pot raspunde sau nu o pot implini. Astfel, sprijinul de care au trebuință persoanele si familiile acestora este adesea solicitat atat de la formele institutionalizate de asistenta sociala cat si de la comunitate sau de la societate.
In cadrul sisitemului de protectectie sociala, asistenta ofera o protectie minimala indivizilor aflati intr-o situatie problematica. Prestatiile asistentei sociale, finantate din banul public sau din donatii, sunt expresia solidaritatii nationale. Ajutorul acordat pe o perioada limitata de timp celor cu complicații deosebite nu depinde de vreo contributie a acestora si nici nu presupune o rambursare a ajutorului. Sistemul asigurarilor (care sta la baza securitatii sociale) se intemeiaza pe o logica « ontributiva » in cadrul caruia cotizatiile finanteaza compensarile de venituri in mod proportional cu contributia anterioara a individului.
Asistenta sociala experimenteaza acum o importanta perioada de schimbare a prioritatilor, a organizarii si a practicilor de zi cu zi. Conform noilor prevederi legislative privind protectia copilului, a persoanelor cu deficiente, a persoanelor varstnice, apoi cele din domeniul justitiei restaurative, a altenativelor la formele traditionale de asistenta, a perspectivei comunitare si personalizate de interventie, natura si viitorul asistentei sociale se modifica considerabil.