| Marya |
| Administrator |
 |
| |
| Data inscrierii: 20/Iun/2008 |
| Mesaje: 1104 |
| Localitate: Constanta |
|
|
|
 |
|
 |
|
(Filaret Sîntion, „Sindromul nevrotic al curselor lungi”, Revista de Psihologie, nr. 4 1987,
www.imo.org pentru alte studii asupra oboselii la bordul navei)
Aceste solicitări sunt:
a) durata mare a voiajului, ca timp (perioada îndelungată a voiajului) – înŃelegem
prin curse lungi cele peste 3 luni, cu intrări puŃine în port, staŃionări reduse si ca atare se
acumulează si se sedimentează efectele solicitărilor profesionale; reŃinem că nicicând nu putem
asigura la bord posibilitatea refacerii complete a capacităŃii psiho-fizice;
- perioada de adaptare la condiŃiile de voiaj (de ex., după concediu, pe urmă o întrerupere
mai mare) cere timp; această adaptare poate dura 24-48 ore, dar poate depăsi si o
săptămână în cazuri individuale, perioadă în care poate creste riscul de accidente
(40% din accidentele în navigaŃie se produc în primele 10 ore de la plecarea navei din
port, din pricina neadaptării la solicitările profesionale);
- perioada optimului de voiaj (moral ridicat, tonus psiho-fizic, marinarii sunt interesaŃi
de activităŃile profesionale, indicatori calitativi-cantitativi ridicaŃi); perioada optimă
durează 1 la 2 luni, în funcŃie de condiŃiile voiajului (furtunile scad perioada prin
efectele negative asupra psihicului);
- perioada compensării complete a oboselii – începe să se sedimenteze oboseala din
lipsa condiŃiilor de refacere completă la bordul navei; oboseala este recunoscută prin:
cresterea timpului de răspuns (lentoare), se inhibă mai dificil anumite comportamente
agresive, irascibile, cresterea numărului de situaŃii conflictuale, lamentări privind
oboseala, izolări în cabine, participare mai redusă la activităŃile de grup; prin efort
volitiv se elaborează reacŃii compensatorii si activitatea poate fi încă desfăsurată în
limite normale; perioada mai dăinuie 1-2 luni mai târziu perioada optimului de voiaj;
sindicatul francez al navigatorilor impune max. 4 luni de voiaj, urmate de un
concediu egal ca durată;
- perioada compensării instabile – se acuză sentimentul stabil de oboseală, de unde
nesiguranŃă, apare un indicator caracteristic: navigaŃia singuratică (indivizii sunt
absenŃi psihologic, desi prezenŃi fizic la faŃa locului); pe mare nu apar probleme
datorită acestui aspect, dar în zonele aglomerate de trafic este periculos, se încalcă deci deosebite norme de siguranŃă; ca un alură individual, mulŃi navigatori îsi lasă barbă în această perioadă (din neglijenŃă sau din necesitatea de a face o schimbare);
- sentimentul generalizat de oboseală, ulterior circa 4 luni si jumătate, scăderea generală a
randamentului, cresterea irascibilităŃii inter-personale, stări anxioase, gânduri
îngrijorătoare privind familia, gânduri privind fidelitatea soției (la navigatorii mai
tineri);
- perioada de surmenaj – după 4-5-6 luni de navigaŃie, se manifestă oboseala
cronicizată, randament redus, somn dificil, agitaŃie, blocaje ale activităŃii psihice,
gânduri îngrijorătoare, pesimism, sentimente îngrijorătoare legate de familie, agitaŃie
extremă sau apatie totală (de aceea unele legislaŃii impun max. 4 luni de voiaj);
- perioada finală – drumul către ultimul port, agitaŃie, entuziasm, creste buna dispoziŃie
(cu ultimele resurse, ca la stres), tendinŃa de a renunŃa la somn, nerăbdare, tendinŃa de
a neglija măsurile de siguranŃă, lamentări („ce greu trece timpul”), reapariŃia
motivaŃiei dar si cresterea pericolului de accidente în raport cu neglijării sarcinilor de cart,
a măsurilor de siguranŃă.
Precizări: periodizarea este destul de largă, manifestările depind de condiŃiile meteo,
durata si numărul staŃionărilor în porturi (perioada refacerii), componenŃa etnică a
echipajului (de regulă, echipajul este multi-naŃional), zone de navigaŃie (polare, Ecuator);
o bună pregătire a echipajului si un voiaj de 4 luni duce la rezultate bune si fără
remanenŃe; bineînŃeles, intervine vârsta, experienŃa etc.
b) uniformitatea condiŃiilor de viaŃă si activitate – se află un stereotip: aceeasi mare,
aceeasi navă, aceiasi oameni; această uniformitate a ambientului fizic si psiho-social reprezintă o
stimulare senzorial-informaŃională uniformă, stres de sub-solicitate, deprivare senzorială, cu
efectele: oboseală psiho-fizică, tensiuni, irascibilitate, scăderea tonusului emoŃional, a
randamentului intelectual. Monotonia condiŃiilor de activitate pune accent pe anumite modele de
acŃiuni care se consolizează si rutinizează si de aici o posibilă consecinŃă este stereotipizarea
acŃiunilor, comportamentelor si astfel creste probabilitatea apariŃiei accidentelor de muncă dacă
situaŃia variază puŃin si oamenii sunt surprinsi de aceasta;
c) izolarea îndelungată de familie – stări de neliniste, nerăbdare; cam după 3 luni apar
probleme, idei legate de fidelitatea partenerei; nu se discută direct, sunt tacite, tabu, dar produc
frământări puternice; consumul psihologic este mare si pentru problemele familiei si
imposibilitatea participării directe la ele si controlului acestora (examenele copiilor, securitatea
familiei, evenimente negative în familie – deces etc.); în general, dinamica relaŃiilor maritale
(navigator-famile) parcurge următoarele etape:
- perioada anterioară plecării – cu 2-3 săptămâni înainte apare o usoară anxietate, bine
compensată, mascată; cu 2-3 zile înainte de plecare, apare o instabilitate emoŃională
mai accentuată, irascibilitate;
- perioada de absenŃă – primele săptămâni (10 zile) este posibil să se manifeste
tulburări comportamentale, bizarerie, instabilitate emoŃională (în funcŃie si de vârsta
individului si a cuplului); urmează o perioada de stabilizare, obisnuinŃă, rutină
cotidiană; după 3 luni apar problemele legate de fidelitatea partenerei; anticiparea
întoarcerii, la parteneră, realizează o situație de agitaŃie mai mare;
- întoarcerea acasă – specialistii spun că ambii parteneri, la întoarcerea acasă, trebuie
să-si renegocieze relaŃia maritală (ca la primele întâlniri); de asemenea, pe parcursul a
7-10 zile, o reînvăŃare a conduitelor; de regulă si familia, dar mai ales navigatorul, are
o usoară senzaŃie de straneitate; inclusiv adaptare la fusul orar (24 ore pentru fiecare
oră de fus orar de recuperat); individul manifestă o regresie infantilă, vrea să fie
înconjurat permanent de familie, să fie în centrul atenŃiei; adaptarea totală (reinserŃia)
se face cam în 2 săptămâni; pot avea loc socuri legate de cresterea copiilor (datorită
puseurilor de crestere a copiilor); sunt posibile irascibilitate, incompatibilităŃi, nu sunt
excluse unele tensiuni inter-personale – sunt reacŃii naturale, valabile pentru orice
membru al familiei care lipseste mai mult de acasă; în familie, absenŃa prelungită a
tatălui de acasă poate avea rezultate asupra comportamentului copiilor;
d) schimbarea zonelor climaterice si a fuselor orare – voiajele lungi presupun fie
schimbări dese si repetate de fus orar, fie de zonă climaterică (anotimp), fie ambele! La
schimbarea de fus orar (schimbarea orei), se produce o perturbare a ciclurilor si necesită 24-48 ore
de adaptare (cu condiŃia să nu se schimbe iar!); dacă se navigă nord-sud, se schimbă zona
climaterică ori adaptarea la un alt anotimp cere timp, alcătuie tensiuni psihice, consumuri
energetice mari, vulnerabilizează organismul (navigatorii prezintă de 2 ori mai multe cazuri de
îmbolnăviri cardio-vasculare, ulcere, decât alte profesiuni de uscat);
Aceste efecte ale solicitărilor (a-d) sunt ponderate (amplificate/diminuate) de:
- factori de personalitate (variante psiho-individuale);
- experienŃă;
- starea de pregătire psiho-fizică (moral ridicat, nervi de oŃel);
- condiŃii la bord;
- climatul grupului/echipajului de la bordul navei;
- pentru cei ce lucrează în Marea Neagră (platforme, misiuni de intervenŃie, Marina
militară, PoliŃia de frontieră), evident durata voiajului este mai mică, dar ca
particularitate, Marea Neagră fiind ca un lac închis, trece deosebit de usor de la calm la
furtună si uzează cumplit de mult echipajele (o săptămână la Marea Neagră echivalează o
lună la ocean sau 6 luni Marea Neagră echivalează 1 an la ocean);
- oboseala (de multe ori, portul este mai obositor decât voiajul în sine);
e) alte solicitări - caracteristicile psiho-sociale ale echipajului :
- cu anumite excepŃii (nave militare, nave de pasageri), echipajul navei constituie un
grup mic cu număr de membri spre limita inferioară (15 max. 20), cu toate
caracteristicile discutate (coeziune, conformism, rivalităŃi etc. – vezi dinamica grupului
mic); apar proprietăŃi specifice, caracteristica principală fiind faptul că echipajul este o
structură psiho-socială stabilă, închisă (se păstrează aceeasi structură o perioadă de
timp) care acŃionează în condiŃiile de mai sus (aceeasi mare, navă etc.);
- nava constituie simultan mediul de activitate, mediul de odihnă, mediul de petrecere a
timpului liber. Echipajul fiind limitat d.p.d.v. al numărului de oameni care îl compun si
stabil, contactele inter-personale sunt frecvente, intense, ceea ce are o succesiune de
consecinŃe: o comunicare foarte intensă, o inter-cunoastere mai bună, ceea ce poate
avea consecințe favorabile (acceptarea, o mai bună interacŃiune), dar si negative (faptul că
cineva este mai bine știut nu îl face neapărat si plăcut! Se poate constata o
incompatibilitate mai mare, cunoasterea mai bună nu implică si acceptare mai bună),
relaŃia inter-personală se blochează, pot apărea efecte de solitudine, unii navigatori
refuză interacŃiunea cu ceilalŃi, se retrag, se izolează si atunci efectele de mai sus se
accentuează, solitudinea se accentuează;
- comportamentul celorlalŃi devine usor predictibil si ca atare este perceput ca sursă de
monotonie (comportamentul este stereotip); frecvenŃa expunerii creste simpatia pentru
o persoană până la punctul de saturaŃie, îndată ce se cunoaste tot despre persoana respectivă
si devine sursă de monotonie;
- există persoane care au trebuinŃă de autonomie personală, care nu poate fi usor
satisfăcută din cauza permanenŃei celorlalŃi, ceea ce duce la frustrare si izolare;
Ca o consecinŃă a celor de mai sus, pot apărea conflicte inter-personale; într-un voiaj lung,
primele conflicte apar după cca. 25 zile, se acutizează după 3-4 luni (ca număr si
intensitate - perioada critică), după care numărul lor scade, dar cele care rămân sunt foarte
intense, pătrunzătoare (dusmani de moarte). Dinamica conflictului:
- după 20 zile până la 1 lună – 1 lună si jumătate, oamenii tind să interiorizeze conflictul,
să-l mascheze, să nu-l exprime public;
- după 2 luni se experimentează transferul conflictului în grup (fiecare caută să-si formeze
coaliŃii, să-si maximizeze punctul de vedere – el are dreptate).
Fără intervenŃia factorilor responsabili (comandant de navă) unele conflicte se
perpetuează, nu se sting de la sine. |
|
