| Marya |
| Administrator |
 |
| |
| Data inscrierii: 20/Iun/2008 |
| Mesaje: 1104 |
| Localitate: Constanta |
|
|
|
 |
|
 |
|
SUMAR
- Pe fondul creşterii productivităţii muncii, pe cel al intensificării frământărilor sociale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea se naşte un interes aparte pentru cunoaştere cacacterelor prin care oamenii se aseamănă şi se deosebesc între ei. Extinderea studiilor psihologice spre acest tărâm a dat naştere unei discipline spihologice distincte vestite sub denumirea de psihologie diferenţială.
- Studiul sistematic al diferenţelor de comportament individuale a debutat prin F. Galton, care a procedat la cuantificarea acestora prin metode statistico-matematice. Sub sloganul descoperirii de talente, el şi-a înțepenit ca obiectiv determinarea caracterelor comportamentale care se moştenesc întocmai celor organice, a unor constante ca de pildă numărul căsătoriilor, a ratei sinuciderilor etc.
- Atunci când a formulat ipotea sa genială a intervenţiei legice a caracterelor moştenite Galton a indicat şi regula generală « a celor mulţi » de distribuţie a acestora. A inventariat în acest sens genealogia a multiple familii engleze, rezultatele sale fiind completate cu datele care i-au parvenit prin aplicarea unor chestionare. Cu metodologia sa a ieşit în mijlocul vieţii sociale, unde la o expoziţie internaţională a confecționat măsurători pe mii de vizitatori. Rezultatele obţinute pe această cale au fost zdobitoare pentru abordarea aceleiaşi probleme din perspectiva raportului spirit-corp.
- Cu accentul pus pe importanţa caracterelor moştenite cercetările lui Galton s-au expus unei valorificări ideologice reacţionare eugenice. Minus voia lui la aşa ceva s-a ajuns printr-o abilă substituire a caracterelor comportamentale cu cele organice cu scopul susţinerii unei ordini a diferenţelor sociale dictate pe diferenţa de rasă, etnie …
- Măsurarea caracterelor prin care oamenii se aseamănă şi se deosebesc între ei a știut un plan superior de investigare odată cu aplicarea testelor. Asta s-a făcut sub sloganul mult mai atractiv al omului corespunzător la locul potrivit. Întemeietorul metodei testelor a fost J.Mc. Cattel, care pe acestă cale realizează evaluări comparative pe un număr foarte mare de subiecţi în cele mai diferite condiţii de viaţă.
- Pentru selectarea elevilor cu deficienţe mentale de cei normali Binet şi Simon au elaborat o baterie de teste. Testul ia în considerare vârsta mentală a elevului raportată la cea cronologică. Fiabilitatea până astăzi a testului a fost dată de faptul că s-a adresat unei inteligenţe non-verbale, putând fi așezat la subiecţi apartinând celor mai variate nivele de cultură.
Subiecte de dezbatere
1. Condiţiile sociale de iniţiere a studiului sistematic al diferenţelor individuale
2. Introducerea variabilităţii statistice în psihologie - contribuţia lui Galton
3. Determinantul moştenit al diferenţelor individuale - regula generală a “celor mulţi”
4. Caracterul reacţionar al substituirii determinantului social cu cel biologic
5. Nevoile sociale crescânde îale societăţii capitaliste şi dezvoltarea psihologiei diferenţiale
6. Începuturile mişcării de aplicare şi de răspândire a testelor
7. Testele şi creșterea inteligenţei - domeniul de aplicaţie al şcolii |
|
